Studiu de caz, pana unde poate merge presa intr-o investigatie?
luni, iunie 18th, 2012Se da: Gazeta Sporturilor prezinta astazi schimbul de emailuri dintre Cosmin Cernat, sef departament Sport din TVR si Vlad Enachescu, director Dolce Sport. Intregul articol il gasiti la Catalin Tolontan pe blog. Din punct de vedere jurnalistic, jos palaria pentru aceasta exclusivitate, felicitari celor de la GSP.
Pana in acest moment, nici TVR si nici DolceSport/Romtelecom nu au facut public acest schimb de mailuri, Tolontan recunoscand ca:
Asta face presa din toata lumea, publica documente pe care nu are dreptul sa le aiba.
Ce spune legea:
Codul Penal: INFRAC?IUNI CONTRA LIBERT??II PERSOANEI
Art. 195Violarea secretului coresponden?ei
Deschiderea unei coresponden?e adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunic?ri efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distan??, f?r? drept, se pedepse?te cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceea?i pedeaps? se sanc?ioneaz? sustragerea, distrugerea sau re?inerea unei coresponden?e, precum ?i divulgarea con?inutului unei coresponden?e, chiar atunci când a fost trimis? deschis? sau a fost deschis? din gre?eal?, ori divulgarea con?inutului unei convorbiri sau comunic?ri interceptate, chiar în cazul în care f?ptuitorul a luat cuno?tin?? de acesta din gre?eal? sau din întâmplare.
Ac?iunea penal? se pune în mi?care la plângerea prealabil? a persoanei v?t?mate. Împ?carea p?r?ilor înl?tur? r?spunderea penal?.
Sursa: Legeaz.net
Se cere: sa se stabileasca limitele pana la care poate merge un jurnalist intr-o ancheta intr-un astfel de caz, poate incalca legea? Este imun in fata legii? Atentie, vorbim de un litigiu/disputa intre doua entitati juridice!
Poate presa incalca legea?
Sunt sigur ca exista foarte multe cazuri, in SUA si nu numai, in care presa a incalcat legea pentru informarea corecta a publicului DAR (un MARE dar), e vorba de cazuri in care guvernul a incercat sa musamalizeze/ascunda informatii importante, eu nu stiu nici un caz in care presa a incalcat legea pentru a „rezolva” o relatie comerciala dintre doua parti/entitati juridice. E adevarat, in acest caz, una din entitati, TVR-ul, este sub controlul parlamentului dar in spate tot despre un contract comercial vorbim.
Pareri?
My 2 cents:
1) In cazul in care cineva din TVR a „livrat” schimbul de mailuri, avem patru variante:
a) Noul management de la TVR-ul, direct sau indirect, incearca sa-si rezolve problemele comerciale (in acest caz relatia contractuala cu Dolce Sport/Romtelecom) prin intermediul presei ceea ce e trist, ca sa nu spun grav.
b) Noul management de la TVR-ul incearca sa-si rezolve relatia cu un angajat, Cosmin Cernat, prin intermediul presei, ceea ce e si trist si grav si periculos, pentru orice angajat, al oricarei institutii.
c) Cineva din TVR, un Deep Throat, ofera celor de la GSP informatiile, din varii motive.
d) Cineva din TVR incearca sa-l „elimine” pe Cosmin Cernat, din varii motive.
2) In cazul in care cei de la GSP au obtinut fara implicarea TVR-ului schimbul de mailuri, avem doua variante:
a) cineva a penetrat (sic) sistemul informatic al TVR-ului si le-a trimis celor de la GSP schimbul de mailuri, caz in care vorbim de o infractiune penala.
b) Cei de la GSP au penetrat sistemul informatic al TVR-ului, caz in care vorbim iarasi de o infractiune penala.
Personal cred ca cel mai probabil cineva din TVR a furnizat schimbul de mailuri.
This entry was posted on luni, iunie 18th, 2012 at 16:31 and is filed under Discutii, Media. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Merg pe varianta 1c.
dac? erau intre tolontan ?i altcineva ?i le publica el, era ok. dar a?a, e cam ilegal. tiberiu lovin a fost reclamat la poli?ie tot pe motiv de emailuri.
Ca sa nu mai vorbim despre cele 2 entitati juridice: ambele au ca si actionar Statul Roman: intr-una dintre ele 100% si in cealalta 46%. Cu alte cuvinte Dolce, cu actionariat Statul Roman incearca sa ajute financiar TVR cu actionariat Statul Roman in schimbul cresterii numarului de abonati astfel incit atunci cind vinde Statul Roman Romtelecom sa poate cere mai multi bani de la investitorul strategic.
Tare, nu ???
Orlando,
Sintem in dezacord, ceea ce e firesc. Acesta e primul lucru pe care l-am invatat din cartile de jurnalism si din viata de redactie: actionarii, managerii si ziaristii au valori diferite si e normal sa fie asa.
Tu citezi Codul Penal cind analizezi un articol de presa. Nitzel straniu pentru un manager de presa, dar hai sa discutam ca la un studiu de caz.
Tu esti antreprenor si manager, eu sint ziarist. Faptul ca indeplinesc si pozitia de manager in compania care editeaza Gazeta, asta e o functie pentru mine, nu o meserie. De acord, dualitatea manager-ziarist e stresanta si schizoida, dar ma ajuta sa vad mai bine diferentele.
Ca jurnalist, lucrurile sint clare.
TVR este o institutie care are rol de serviciu public. Sa controlez felul in care isi indeplineste serviciul public e un lucru firesc pentru mine, cetatean si ziarist.
E de interes public de fac ei? Da. Am motive sa public daca aflu ceva relevant despre felul in care servesc interesul public? Da, indiscutabil.
Acum despre faptul ca am publicat discutii comerciale de pe email.
Tu zici asa: „Nu stiu nici un caz in care presa a incalcat legea pentru a “rezolva” o relatie comerciala dintre doua parti/entitati juridice. E adevarat, in acest caz, una din entitati, TVR-ul, este sub controlul parlamentui dar in spate tot despre un contract comercial vorbim”.
Hai sa nu ne mai rotim atit, cu veneratie, in jurul termenului intelegere comerciala! Tocmai ca e comercial, deci nu e privat. Ei doi discutau acolo despre un contract de sublicentiere sportiva si in toate tarile unde Comisia Europeana a investigat astfel de situatii televiziunile publice au fost silite sa le faca publice.
Asta facem zi de zi in redactii. Intram in posesia unor informatii care n-ar trebui sa fie la noi, ci la oameni, la companii, la stat, le verificam si le publicam. Asa s-a definit meseria asta de sute de ani.
Iti dau doua exemple de studiu de caz:
1. Politia ancheteaza o crima in serie si un reporter afla ca se cauta un suspect de 1,90 inaltime care conduce un BMW rosu. Va leza ancheta daca publica aceasta informatie? Probabil, da.
O publica? Da! De ce? Pentru ca datoria lui nu e sa faca viata usoara politiei, ci sa-si serveasca publicul. Si cum si-l serveste? Cine citeste ce scrie ziaristul afla despre suspect si, daca se intimpla sa fie la 12 noapte pe strada si linga el sa opreasca un BMW rosu din care sa coboare un om inalt probabil nu va urma o discutie cordiala.
2. Un ziarist afla ca cineva de la Ministerul Sanatatii negociaza cumpararea unui medicament de la o multinationala, iar functionarul public e finul omului de la multinationala.
Ziaristul intra in posesia emailurilor, care arata ca functionarul public favorizeaza compania de medicamente.
Este o corespondenta de business? Da. Se enerveaza marea companie? Da. Lezeaza interesele comerciale ale acesteia? Da. E de interes public? Da. Publica? Da.
Nu inseamna ca am dreptate, ci ca asa cred eu ca se practica meseria asta. Poate gresesc, dar atunci gresesc si foarte multi dintre cei care o fac in strainatate la ziare mari.
Atentie: si daca ar fi fost corespondenta stranie intre doua firme de medicamente private aveam toata legitimatea sa o dezvalui pentru ca medicamentele sint o problema de sanatatea publica!
Vorba lui George Orwell: „Jurnalism e sa publici ceea ce nu vor altii sa se afle. Restul e PR”.
O zi buna
Catalin
?i-ai pus problema c? Dolce ar fi furnizat copnversa?iile?
@catalin tolontan hai ca am ridicat stacheta cu 5 ani, de la All the President’s Men pana la Absence of Malice. Poate ajungem intro buna zi in secolul XXI…
Catalin, e normal sa fim in dezacord, asa cum bine spui, eu privesc toata povestea din pozitia managerului care stie ce inseamna un contract comercial si incalcarea unei legi.
In .ro Comisia Europeana nici nu s-a sesizat, nici nu a anuntat o investigatie si nici nu a obligat pe nimeni sa faca public toate contractele. Si, parerea mea, nici nu cred ca o va face.
Problema de fapt in toata povestea asta este ca nu prea avem un caz, daca Dolce a platit 300k euro per meci iar TVR-ul a platit putin peste 300k mai departe, intr-o perioada in care piata e la jumatate din cat era la momentul contractarii de catre TVR a meciurilor/turneului, nu prea avem ce discuta, asa, ca de la manager la manager.
In exemplele tale:
1. E o informatie de interes public, si da, presa probabil trebuie sa o dea pentru ca poate pune in pericol sanatatea/viata unor cetateni. Nu as vrea sa fiu insa in pielea celor care au in jur de 1.90 si au BMW rosu (vorbim de un suspect, nu de un evadat, adica un om deja condamnat). Remember mineriadele, tot pe suspiciuni au fost batuti si cei care aveau barba sau ochelari.
2. Ministerul Sanatatii nu negociaza achizitii de medicamente, decat in cazuri extreme (vezi scandalul oncologicelor din primavara cand Ministerul a autorizat doua companii de stat, Antibiotice SA si Unifarm, sa faca import). Importul medicamentelor poate fi facut de orice companie, respectand niste reguli, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate aproba deconturile de medicamente folosite de/pentru fiecare asigurat. Acum ti-am raspuns ca un jurnalist, e adevarat ca m-am documentat de pe internet si fara sa am confirmarea din mai multe surse.
Adinel, geniala secventa, thx
Daniel A, nu, n-am luat in considerare ca Dolce ar fi furnizat conversatiile
orlando: tu spui
„Problema de fapt in toata povestea asta este ca nu prea avem un caz…”.
Ai dreptate, avem profesii diferite si e foarte bine asa. Tu stii, eu nu stiu, incerc sa gasesc :-)
adinel:
http://www.youtube.com/watch?v=nPlUxN3y4dw
Catalin,
Insider nu e cel mai bun exemplu, este un film excelent care are in spate o poveste reala despre industria tutunului. Daca ai vazut filmul atunci iti aduci aminte de scenele in care departamentul juridic si managementul, pe de-o parte, jurnalistii, de cealalta parte, au o discutie cu argumente. Dar ceea ce face diferenta este faptul ca ziaristul din film, interpretat de Al Pacino, are un martor, insiderul care credibilizeaza toata povestea. Voi, probabil, aveti un insider care va furnizeaza informatii dar pe care nu l-ati scos sa-l aratati publicului.
Singurul caz este cedarea fara licitatie, cineva trebuie totusi sa verifice cu Oprea de la Rcs daca au facut oferta pentru pachetul preluat de Dolce de la TVR. Daca raspunsul este pozitiv, chiar nu exista „un caz”, din nici un punct de vedere, legal sau moral.
@catalin tolontan
Din fericire pentru mine nu suntem in aceasi corporatie iar in materie de retorica de tipul celei de mai sus am placererea de a merge cu 60 de ani in urma pentru a oferi niste anestezic, pentru ca personal imi place cum zice actorul ala mititel „yellow”.
Spor in toate!
Dlui Tolontan
@ Nu credeti ca mai degraba ar trebui investigat felul in care Romtelecom (46% – actiuni detinute de stat) a cumparat – exact in aceasta perioada – drepturi de difuzare de la grupul Intact / Antena 1, care este detinut (formal, indirect) de Dan Voiculescu, care se afla la guvernare? La ce pret, in ce conditii, cand au inceput negocierile?
@ Ati putea contribui cu o investigatie pe aceasta tema, eventual publicand pe surse mailuri interne intre cele doua entitati comerciale, si ajutand opinia publica sa-si formeze o parere daca nu cumva Romtelecom (46% controlata de statul roman, respectiv guvernul PSD/PNL/PC -Dan Voiculescu) a fost impinsa sa cumpere acele drepturi care aduc probabil pierderi Intact, intr-un moment apropiat unei costisitoare campanii electorale ? Ati putea sa-i solicitati o parere presedintelui Basescu despre acest contract?
Si o parere, cu aceeasi destinatie.
Populismul dvs. este coplesitor. TVR – o entitate publica practic in faliment – nu este trasa la raspundere pentru serviciul public mediocru in supravegherea guvernarilor, sau chiar pentru achizitia in sine a acestor drepturi pentru Euro, ci pentru o vanzare care aducea o reducere a pierderilor. As prefera ca TVR sa fie ajutata sa urmareasca felul in care PC vrea sa-si puna oameni in pozitii din care sa execute o companie cu care Dan Voiculescu are un razboi de zeci de milioane de euro – ajutand astfel (indirect) si GSP, nu sa faca noi si noi pierderi transmitand Euro 2012. Responsabil ar fi ca TVR sa vanda acum toate meciurile care mai sunt la Euro, si sa isi acopere pierderile. Nu sa ia bani de mai multe ori de la romani, doar pentru ca e televiziune publica. Cu atitudini precum ale dvs. Romania va lua calea Greciei: sa ne afundam in datorii, pentru ca poporul trebui sa vada gratis fotbal. De ce sa incrajam o piata de continut legal, poate si achizitia de internet, de calculatoare, de utilizare a cardurilor.
Din cate am mai citit eu, emailurile sunt considerate (in instanta) drept documente publice ale unei companii – vezi cazul procesului anti-trust al Microsoft – http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_v._Microsoft
Sandi,
care instanta? Ro sau nord americana?
In instanta, da, aici nu s-a ajuns la instanta
Acum intelefeti ca magnificul tolontan scrie anchete jurnalistice servite gata de baieti? Asa a fost si cu scandalul care l/a facut celebru in care a primit pe tava documente furate din MTS. Un ziarist de investigatii transpira sa faca tot soiul de conexiuni si sa obtina dovezi. Baiatul asta scrie investigatii gata facute. Mizerabil. Tolontane, cere ma o comisie parlamentara de ancheta, poate te pun astia iar in capul mesei, mai ales ca e Felix la putere!
Mihai,
te rog fara atacuri la persoana, thx
mihai, cum po?i s? spui a?a ceva? :D
Orice institutie care e sustinuta din bani publici ar trebui sa isi faca contractele publice cum inca nu avem parte de transparenta asta este bine ca se poate si altfel.
[…] acceptul pentru ca respectivele discu?ii s? devin? publice. R?spunsul lui Tolontan a venit pe blogul lui Orlando Nicoar?: ”Ca jurnalist, lucrurile sunt clare. TVR este o institu?ie care are rol de […]
ok, sunt de acord ca amandoi aveti pareri diferite, dar de ce mergeti pe interpretari personale atata timp cat ideea principala este cea legala. corect ar fi fost ca Tolontan sa ceara si parerea unui avocat specializat, inaintea publicarii mesajelor. consider ca rezolvarea unei ilegalitati [daca plecam de la aceasta premisa] nu se poate face printr-o alta ilegalitate.
Marius, am facut-o, de mai multe ori, am fost si noi in situatia lui Tolontan, de a avea acces la anumite documente care, daca le-am fi dat, ar fi insemnat atragerea unei plangeri penale
Referitor la exemplele date de dl Tolontan – in cazul primului exemplu, raspunsul nu e „da”. Este doar daca Politia iti da voie sa o publici. Altfel, baiatul ala o sa isi schimbe masina si se duce dracului cazul. De-asta unele informatii e mai bine sa nu fie publice.
Daca moralitatea slujbei jurnalistice depaseste rigorile legale, de ce nu publicati orice? Aveti un secrect de stat? Dati-i drumul! Aveti un film cu Boc in fundul gol? Dati-i drumul! In prime time! Ups… asta de fapt se intampla….
@ orlando Nu era un atac la persoana, erau fapte. Tolontan nu a fost si nu va fi niciodata un ziarist de investigatii. Si, crede-ma, stiu ce spun pentru ca intamplator, cu asta ma ocup. Se vede de la o posta ca textele lui sunt conspecte si nu anchete jurnalistice. Am comentat aici doar pentru ca este prea mult sa lasam trogloditii sa faca de ras bransa. De aceea, cred eu, presa este pe tobogan.
@mihai iti dau dreptate partial in sensul ca au fost articole pentru care Tolontan nu s-a documentat mai deloc si aici imi vine in minte cel scris despre modificarea universului la Brat vs cel de la TV. pentru mine a fost un articol scris dupa ureche si a recunoscut ca s-a cam grabit cu acel articol. mentionez articolul acesta deoarece stiu cate ceva despre aceste lucruri, alte anchete superficiale nu pot mentiona ca nu este domeniul meu de activitate, ca atare tac.
De multe ori aceste dezvaluiri si nu fac referire doar la Tolontan sunt sub aspectul ilegalitatii si nu au in spate surse care isi pot asuma aceste date.
Tolontan serveste interesul public prin investigatiile sale – aranjamente doar banuite sunt documentate si detaliate. Asta deranjeaza multa lume.
Care e interesul unui ‘manager’, ce se prevaleaza a fi Orlando?
Un interes personal, egoist, in totala contradictie cu interesul public.
Managerii de societati comerciale sunt tot un fel de lideri politici, adica nu au in cap decat interesul propriu si cum sa ia de la toti sa o duca ei cat mai bine.
Normal cand vine cate unul ca Tolontan sa le strice apele sa se simta atinsi si sa ameninte cu politia.
Egoismul asta ii face pe unii animale de prada, doar ca au chip de om (si blog).
vlad, a?teapt? s? ?i se publice conversa?iile private pe net ?i mai judec? apoi despre ce e interes public ?i ce e intimitate.
Putin offtopic: am observat azi ca sport.ro a penetrat impartirea la 0.
http://www.sport.ro/stiri/matematica-pe-care-o-stii-tu-e-istorie-2-egal-1-o-demonstratie-in-cre-di-bi-la-cum-o-contrazici.html
Pana unde poate merge presa in prostie?
Vorbim aici de convorbirile unui angajat la o companie care cheltuie din banii contribuabililor; mie mi se pare destul de clara linia intre interes public si intimitate in acest caz.
Vlad, m-ai prins, unde ma predau? :)
Acum la modul serios, imi poti spune cum mi-a stricat mie apele dezvaluirea de catre GSP a respectivelor mailuri? Si care e interesul ala egoist la care faci referire?
Altfel da, ai dreptate, in calitate de manager ma agit/muncesc pentru binele companiei si a oamenilor care lucreaza in compania pe care o conduc.
E vorba de un mod de gandire – tu fiind in interiorul lui nici nu iti dai seama.
Ce vreau sa spun e lasa-l pe tolontan si alti nebuni ca el sa faca investigatiile astea (se numara pe degetele de la o mana), asa ilegale cum le consideri tu, si mai usor cu big brotherul asta, marii manageri care sunteti azi, dar maine nu mai sunteti (tare asta asta ca te agiti pentru oamenii tai, si-au implementat-o toti managerii pe creier; stii ce, ia mai lasa-l si pe altul sa se agite pentru oamenii astia, dar pentru el, nu pentru tine; ).
Nu e chiar asa, fiind in interior imi dau seama mai bine de toate aspectele, eu nu pot sa-mi asum riscul ca un jurnalist si compania sa fie chemate la tribunal (si eventual condamnati/condamnate) pentru ca am comis, cu buna stiinta, o ilegalitate. Pana la urma e decizia jurnalistului si a managerului + a departamentului juridic.
In cazul de fata vorbim de un jurnalist manager care este foarte cunoscut si care si-a asumat riscul de a fi dat in judecata, bazandu-se pe notoritatea de care beneficiaza si pe interesul public. E alegerea lui, riscul lui, gloria lui.
Deci nu trebuie sa avem nici o asteptare de la tine; daca vei avea acces la niste informatii ca Tolontan, le vei tine pentru tine, ca sa nu risti sa fii dat in judecata. In Romania toti fricosii fac jurnalism (sau sunt prin Justitie politisti/procurori/judecatori).
Eu nu sunt jurnalist, sunt manager, iar daca voi avea astfel de informatii ti le voi trimite tie sa le publici. Si nu pentru risc sa fiu dat in judecata ci pentru ca ar fi o incalcare a legii.
1. Ca Tolo nu mai este de mult ziarist, ok, de acord.
2. Ca mai scrie la comanda si ca este inca sub papucul lui Felix, iarasi, de acord.
3. Si nu sunt de acord cu punctul sau de vedere: nu se poate publica chair tot in numele interesului opiniei publice; iar daca ce se publica va cadea sub incindeta penala, OK, sa plateasca. Ca de aceea exista legi!! Bune sau rele, este deja alta discutie!! Dar nu ne opreste nimeni sa le schimbam.
Tolo, nu tine.
Sorin,
Tolontan nu este si nu cred ca a fost vreodata sub papucul lui Voiculescu
@sorin
Nu sunt de acord cu nicunul din punctele tale pentru simplul motiv ca trebuie sa ne uitam la caz din perspectiva generala a jurnalismului de investigatie nu a cazului Tolo, jurnalist in trustul unui om politic cu propria agenda. Nu degeba ai referinte catre Deep Throat/Mark Felt,. La final filmului exista discutia intre sursa si jurnalist in care sursa ii da lectia vietii. E o discutie veche in jurnalism: dai acum sa usture si te aparam noi cu avocatii sau mergi incet, construieste atent, gaseste metodele prin care sifoneaza resursele destinate altora, gaseste manualele si tertipurile prin care iti diminueaza impactul anchetei tale in societate etc.
Vrei sa vezi cu adevarat presa partinitoare urmeaza un simplu sfat: Te duci la orice biblioteca publica judeteana si iei arhivele cotidienelor nationale si ale celor locale intre anii 1990 si 1992/1993… diferenta va fi dramatica… iar presa romaneasca a parcurs un drum lung si bun… insa daca se face rabat… retorica nu salveaza pe nimeni de la nimic
De x (multi) ani incoace avem personaje care fac politica DOAR prin dand in cap unul altuia. Ala e mai hot, ala e mai corupt, ala bate copii, celalalt n-a facut nimic, ala e prieten cu ala care a fost corupt. Ce a rezultat? Am ajuns toti sa nu mai vedem padurea de copaci, sa ne alegem conducatorii in functie de cat de proasta ar fi cealalta varianta.
In ultima perioada a aparut „trend-ul” asta in presa. Tolontan scoate ochii tvr-ului si ai lui Dolce, Mediafax (Orlando Nicoara) ii scoate ochii lui Tolontan, ca nu i-a scos cum trebuie. hm.. Apare departarea asta de fondul problemei (probemelor) si ceea ce ar trebui sa fie, de fapt, presa, devine un organism autoinhibat, inutil si irelevant. Ca un alt exemplu, am auzit ca aseara toate posturile de stiri isi dadeau „in gura” unul altuia, cu B1, cu antena3, cu Moise Guran si nu mai stiu cum…
De ce-o fi publicat Tolontan discutiile alea? Pt. clickuri? Pt. alte interese ascunse? Ma rog, ca si finalitate, dincolo de toate astea, cititorii sunt cu macar 0,01% mai putin indobitociti/aiuriti intr-o situatie in care au in fata dovezi fara echivoc.
E ilegal – perfect, Tolontan n-are decat sa plateasca dpdv juridic (inteleg ca Cernat il da in judecata, sau ceva..). E imoral? Lasa, ca atunci cand vor aparea emailuri de-ale lui publicate pe cine stie unde, n-are ce comenta…
Parerea mea sincera e ca daca presa (si vorbim in cazul de fata de cele 2 mega-trusturi din Ro, mai ales) o sa inceapa sa se traga de tricou la trecerea timpului, o sa ramanem cu demonstratii cum ca 2=1, sau mai stiu eu ce penibilitati.
Chestia asta cu DAAA, dar nu e legal, si daca da cineva verdicte sa fie instanta…nu merge. Sa ne gandim in primul rand ca zilele astea ni se pare ireal faptul ca in sfarsit a picat un cap mare – atat de multe verdicte da instanta. Macar presa sa fie acolo, sa isi asume un risc. Iar 2 la mana, sa nu uitam ca ambele trusturi ii trimit de mama focului pe mitica si sandu la pusca…brutarie, inainte de decizia vreunei instante.
Eu, ca si consumator, vreau sa imi fie dezvaluite adevaruri. Din punct de vedere comercial puteti pune titluri cu majuscule rosii, poze cu gagici goale, ca se fac vizualizarile si implicit banii. Dar ati putea sa va tineti spatele cand vine vorba de o situatie din asta. Justitia sa lucreze dupa litera legii, presa sa lucreze pentru interesul informatiei corecte.
Ma scuzati ca m-am bagat in discutia asta a greilor, dar macar presa sa fie de partea noastra…
Orlando,
iti inteleg punctul de vedere prin prisma prieteniei dintre tine si Tolo. Dar, credibilitatea lui Tolo, lasa de dorit. Tolo, da-ti (am folosit pluralul pt ca stiu ca o sa te ascunzi fie in spatele echipei ce a urcat pozele pe site, fie o sa imi raspunzi ca nu tu ai decis asa…tipic politicianului dambovitean, ce fuge de responsabilitate) jos pozele cu acele fete sumar imbracate de pe gsp (vedeti ca am mutat discutia in alt plan) si atunci incepi sa mai cresti nitel….mentinand fetiscanele acela sumar imbracate pe site numai pt click-uri si pub …eu o numesc prostituie profesionala!!
Adinel, un ziarist ce isi pierde credibilitatea, este un ziartist controversat. Eu am propria mea parere despre Tolo si mi-o mentin. Iar ipocizia sa, pe anumite subiecte, a atins „sublimul„.
Tolo este partinitor cum bine zice Adam, de aceea credibilitatea sa este redusa.
;
Sorin,
eu cu Tolo nu suntem prieteni, suntem competitori, am facut business impreuna la un moment dat, il respect. Atat.
Adam,
pe fond ai dreptate, ceea ce trebuie retinut, de catre toata lumea, este ca nu vreau sa-i „scot ochii” lui Tolontan, m-am folosit de el/ancheta lui pentru a ridica o problema si niste intrebari, intrebari la care cautam raspunsuri.
SI mai trebuie retinut ca toata lumea iti doreste dezvaluiri si adevaruri, intrebarea este daca-i impingem pe jurnalisti la limita legii sau mai departe pentru a afla/obtine aceste adevaruri/dezvaluiri.
Mai spui ca presa trebuie sa-si asume riscuri. Sincer, pentru ce sa o faca? E un business in declin care incearca sa supravietuiasca (ma refer la presa scrisa/tiparita) intr-o piata in care totul ii este impotriva, publicul care nu mai cumpara, distributia care nu-si face treaba si nu plateste, clientii de publicitate care au descoperit facebook-ul, o faptura mult mai sexy si mai atragatoare decat hoasca asta batrana care este presa scrisa. Din fericire mai sunt publicatii/ziaristi care-si respecta meseria, din varii motive. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i impingem la limita legii sau dincolo de ea.
[…] Studiu de caz, pana unde poate merge presa intr-o investigatie. […]
tolo sa explice mai bine de ce nu a publicat in ziarul gsp contractul tvr – dolce pe care il primise din surse ;) oare din teama?
Eu cred sincer ca lucrurile ar incepe sa mearga mai bine daca s-ar renunta la ideea de a actiona „in litera” si a actiona mai mult „in spirit”.
In ceea ce priveste declinul presei, desi trist, e adevarat. Si aici functioneaza principiul „nu e de succes ce e bun, ci ce e reprezentativ”. La fel ca si in politica. Ma apuca depresia cand citesc titlurile din Gandul (cu „incredibil”, „bomba”, etc), pe de alta parte incerc sa imi reamintesc mereu ca si presa e o afacere care trebuie sa supravietuiasca.