Doua despre presa scrisa

vali spune:

singurul punct valid din ce zice nenea ?la e cel cu „nu po?i vinde ziarul ziua dac? dai con?inutul gratis cu o zi inainte”

Secara spune:

Azi, mai mult ca oricand, consumatorii (cititori, telespectatori, etc) au nevoie de a se orienta spre continut produs de oameni cu autoritate in acel domeniu (indiferent ca vorbim de sport, finante sau entertainment). In situatia in care domeniul abordat nu este puternic localizat (articole / emisiuni facute pentru romani – ex: stiri, lucruri legate de vedete sau politicieni autohtoni) e putin probabil sa nu existe o alta autoritate la nivel global care sa nu fie mai buna decat producatorii de continut autohtoni. Caz in care ai nevoie de cineva care sa faca un mash-up si o localizare a continutului ce poate fi preluat de la cei care sunt deja autoritatile la nivel global.

S-ar presupune ca cel putin pentru continutul local ar trebui ca autoritatile in domeniu sa fie regasite in redactiile mass media. In multe cazuri nu e asa. Exista destule nise (mai mici sau mai mari) in care un singur compatriot e in stare sa produca – adesea din pasiune – un continut in urma caruia poate capata o autoritate mult mai mare decat cei ce sunt platiti sa reprezinte autoritatea in domeniu respectiv. 

De neinteles (cel putin in capul meu) sunt urmatoarele:

a. de ce nu se investeste (nu sugerez angajamente financiare) in detectarea si cultivarea acelora care sunt deja autoritati in domeniu si care fie ca nu isi fructifica rezultatele pasiunii lor sau – si mai rau – fie ca se irosesc, refuzand sa produca orice fel de continut;

b. de ce este acceptata comoditizarea (scuze pentru englezism) spatiului de reclama oferit. Ce se intampla e un razboi al preturilor bazat adesea pe un singur KPI, razboi sustinut de lipsa unor instrumente care sa deschida ochii clientului de publicitate (nu neaparat agentiei) ca nu toate punctele de rating / audienta / etc sunt la fel;

c. de ce – la nivel de industrie – nu se fac studii legate de impactul publicitatii in regim de cross channel (TV, presa scrisa, online, etc).

Secara spune:

@ Silviu

Multumesc pentru comentarii. Din nefericire e un text mai lung caci scriu asa cum vorbesc – dezlanat – si spun lucruri evidente si probabil arhicunoscute doar cu scopul de a clarifica chestiunile la care ma refer.

Incep cu partea a doua – depinde ce intelegi prin „continut de calitate”. Evident ca din perspectiva consumatorului de continut, asta inseamna sa-i fie pe plac, sa rezoneze cu ce vrea el, atat de mult incat sa-si doreasca mai mult (eventual sa vrea sa il consume din nou). Insa pentru o fabrica de continut, probabil ca definitia se traduce in capacitatea de a refolosi continutul in spectru larg (adica ca acel continut sa rezoneze cu cat mai multi oameni, sa poata fi cu usurinta portat in mai multe formate, si eventual licentiat si altora) si in egala masura sa nu afecteze in vreun fel consecventa legata de orientarea / pozitionarea „publicistica” si comerciala de pana atunci. Pentru advertiseri, probabil continutul de calitate sa ii atraga si sa rezoneze cu cei pentru care ii „vaneaza” fara a se intersecta in mod negativ cu interesul comercial. Ca sa ma exprim mai clar – o manea poate reprezenta intr-un mix-ul potrivit de publisheri, advertiseri si consumatori – un continut de calitate. Insa nu are puterea glamour-ului, care are sanse de a rezona cu mult mai multi.

Legat de intrebarea ta, si anume de capacitatea unei persoane competente in a produce „continut de calitate” – raspunsul este ca adesea NU. Si – cu riscul de a ma repeta – aici sesizez o oportunitate: exista oameni cu experienta la nivel publicistic ce ii pot ajuta pe cei care sunt competenti intr-un anumit domeniu sa devina „autoritati” pe respectivul domeniu.

In ceea ce priveste primul tau paragraf, raspund afirmativ la toate cele trei intrebari. Sunt studii aprofundate – initial izvorate din sfera pshihologiei (pioneriate de Robert Cialdini) – care arata clar ca atunci cand e invadat de multiple optiuni (si asta se aplica si in cazul continutului) omul cauta sa-si reduca numarul de variante. O modalitate ar fi sa te orientezi pe ceea ce au ales altii (social proof – de aici si valoarea „rating-ul” – adica sa te bazezi pe faptul ca daca multi altii au ales respectivul continut, nu poti gresi prea mult). O alta e sa identifici cine e „cel mai bun” si sa-ti filtrezi variantele cautand „autoritatea” in acel domeniu (prin „domeniu” nu ma refer doar la domeniul cunoasterii – medicina, etc; sunt oameni ce sunt „autoritati” in domeniul bascaliei).

Interesant ca pentru domeniile in care audienta e „limitata” (ex: universitati, publicatii din spatele unor pay-wall-uri, etc) in care evident ca nu te poti folosi jocul numerelor mari (puncte „rating”) e musai sa iti dovedesti autoritatea.

Secara spune:

@ alin

Touche! Este si ceea cea si Orlando a spus, mai voalat: ” … ca in acest moment cine mai rezista in presa scrisa ar trebui sa o faca doar din motive de business, fara agende ascunse, fara motive “extra business”. Cand nu mai e combustibil, nu mai ramane loc decat doar pentru cei mai eficienti si cei mai buni.

Insa in apararea lui Mihnea Maruta, trebuie spus ca la nivel de industrie exista probleme la care e mai bine sa se caute solutii comune, decat rezolvari individuale (sistemul de vanzari, distributia catre cititori, etc).

Donald spune:

Acum cativa ani, tot in criza, vreo doua cotidiane faceau minuni crescandu-si tirajul.
Eu cred ca un ziar avand un brand cunoscut si fiind promovat „ca la carte” de cele mai puternice posturi tv din Romania poate scoate profit, mai ales daca are in spate si cea mai puternica agentie de stiri din Romania.
Cand mergeti la cumparaturi?’

Donald spune:

Exista doua publicatii care ar completa fericit portofoliul Mediafax: una din ele este o revista economica, cea mai veche publicatie de profil, cealalta este o gazeta cu pretentii quality dar care a oscilat intre satira, quality si tabloid.
Cu cele doua titluri Mediafax ar putea face un pas hotarit spre a fi cel mai important si mai influent publisher din Romania.