Discursul sustinut la Gala News.ro din 8 aprilie 2025

Buna seara si multumiri pentru prezenta dumneavoastra la aceasta gala. Ne onoreaza.

Multumim partenerilor care au incredere in produsele noastre si care ne-au sustinut si in acest an. Multumiri partenerilor care sustin aceasta gala: AUCHAN, BANCA TRANSILVANIA, CASA TIMIS, CEC BANK, CLASS IN, CRISTIM, EL FLORA, GLOBALWORTH, HIDROELECTRICA, INFINITY CAPITAL INVESTMENTS, KAUFLAND, NATUZZI ITALIA, NESTLE, PHILIP MORRIS ROMANIA, RETELE ELECTRICE, PREMIER ENERGY, ROMGAZ, SALT BANK, SUPERBET, TINMAR, UN VIN PE ZI.

Desi e proiectul lor, nu al meu, la fel cum e al fiecarui coleg sau fost coleg care si-a pus amprenta pe ceea ce este azi News.ro, Dana si Irinel mi-au spus ca trebuie sa sustin eu acest discurs. Si m-am gandit ce anume sa va spun pentru a nu va plictisi si pentru a avea legatura cu premiantii din aceasta seara.

Am ales sa va spun povestea News.ro, asa cum s-a intamplat, o poveste in mai multe acte, o poveste despre rezilienta, elementul comun al premiantilor din aceasta seara. E o poveste despre a nu renunta desi totul in jur iti spune sa renunti.

Am pornit News.ro in urma cu 9 ani, la cateva luni distanta dupa ce lansasem Profit.ro. La vremea respectiva au fost cele mai mari noi proiecte de media lansate in .ro, dupa Digi24.

Am plecat 8 la drum, 4 colegi pe editorial si management si 4 investitori. A fost cea mai mare nebunie pe care am facut-o pana acum. De departe. De aceea News.ro imi este si cel mai apropiat proiect lansat dupa 2014, din momentul in care am plecat de la Mediafax Group. Pentru ca „nasterea” lui a fost foarte grea. Am plecat fara sa avem in conturi suma necesara pentru finantarea costurilor necesare primului an de operare, asa cum ne-am propus.

Am pornit cu entuziasmul natural al unui proiect nou, avand in spate experienta seniorala a colegilor din editorial, cei mai buni, cei care au facut din mediafax agentia de stiri numarul 1, combinata cu implanturi aduse din alte redactii de colegii mei. Ne-am spus ca avem toate ingredientele necesare pentru a reusi.

Dupa 3 luni am ramas fara un investitor, dupa 6 luni inca ne cautam, dupa 9 luni a inceput ingrijorarea, iar dupa 1 an disperarea. Piata nu a reactionat asa cum ne-am asteptat, iar putinii clienti semnati, plecaciuni si multumiri pentru ei, deoarece sunt alaturi de noi de 9 ani, nu reuseau, prin abonamentele platite, sa acopere costurile operationale.

Dupa doi ani si jumatate am ramas fara directorul general, fara redactorul sef adjunct, fara inca un investor, si fara o parte din colegi, care au plecat. Cu salarii neplatite, cu Petrisor Obae care suna si intreba ce se intampla, cu taxe neplatite, cu furnizori neplatiti.

Primavara, vara si toamna lui 2017 au fost un cosmar. Pentru ca s-a suprapus cu criza de la Profit.ro, unde certurile cu jurnalistii fondatori au indepartat toti investorii. In doi ani de zile am ramas aproape singur, cu doua proiecte mari, cu aproape 100 de angajati si cu cateva milioane de lei taxe neplatite. Ma trezeam la 4 dimineata si ma uitam pe tavan pentru a cauta solutii. Dana ma suna sa ma intrebe: ce facem, Orlando. Iar eu o asiguram ca mergem inainte, va fi bine. Probabil ca nu m-a crezut, dar a ales sa ramana. Si ea si Irinel. Ei o stiu, le-am spus-o dar o repet si public: nu voi uita niciodata acest lucru. Pentru ca ei au reusit sa le transmita increderea celorlalti colegi care au ramas alaturi de noi: Diana, Dana, Luminita, Aura, Leila, Valentin + corespondentii din tara. Ulterior, din cei plecati, Valentina, Andreea si Anca s-au intors. Multumiri.

Am continuat proiectul in cativa oameni, cu eforturi mari pentru a ramane relevanti. Desi eram obisnuit sa o iau de la zero, pentru a ca am mai facut-o de doua ori, aceasta a treia incercare a fost crunta, cea mai dura de departe. Mai ales ca veneam de sus, de la functia de director general Mediafax Group. In momentul in care esti acolo, jos, in praf, si incerci sa te ridici, sa te scuturi si sa o iei de la capat, apreciezi orice mana care te ajuta. Si nu uiti ajutorul niciodata. Dana si Irinel, cazuti si ei cu mine, m-au ajutat, clientii care au ramas alaturi ne-au sustinut, iar apoi Sacha ne-a dat un imprumut cu optiune de conversie in actiuni. 50.000 de euro. Probabil ca Sacha a facut-o asa cum o faci cand imprumuti niste bani unui prieten, te gandesti ca poate nu-i vei mai recupera niciodata. Acesti bani au facut insa diferenta intre falimentul acestui proiect si ceea ce este el azi. Am esalonat taxele, ne-am restructurat fortat, prin plecarile colegilor, am luat-o de la capat. Au fost niste ani grei, pe muchie, dar cred ca am reusit. Anul trecut am inchis esalonarea, astfel ca statul roman si-a recuperat bani si a recuperat un contribuabil care isi plateste lunar taxele. In ianuarie am intrebat-o pe cealalta Dana din viata mea profesionala, directoarea financiara, daca a crezut ca o vom scoate la capat. Nu, mi-a raspuns sincer.

In respectiva vara, in care presiunea de a plati salariile si taxele devenise aproape insuportabila, aveam posibilitatea, asa cum am fost sfatuit de multi din jurul meu, sa renunt, sa intram in insolventa sau chiar in faliment. Sa inchidem taraba. Am incercat, nu am reusit. Ar fi fost un alt proiect antreprenorial care a esuat. Nici primul, nici ultimul. Incapatanarea si sustinerea Danei si a lui Irinel au salvat acest proiect.

Ceea ce vreau de fapt sa va transmit este sa nu renuntati. La visuri, la proiecte, la initiative, la ceea ce va doriti sa faceti. Si sa luptati pentru ele. Poate nu la nivelul la care am facut-o noi, pentru ca nu va doresc asta, dar rezilienta este ceea ce face diferenta intre un esec si un posibil succes. In cazul nostru a functionat. In cazul premiantilor din aceasta seara a functionat. Sper ca si in cazul dumneavoastra va functiona. De fapt va urez sa functioneze. Si nu uitati sa fiti generosi si sa intindeti maini cu ajutor atunci cand o puteti face. Vor fi apreciate. Va multumesc.