Guest post: Internet si contra internet

scris de Iulian Trasa

Marele Server si evanghelistii lui

La inceputul lui 2007 publicul din .ro se confrunta cu un nume de job, in compania Vodanet, neobisnuit pana atunci – chief internet evangelist – ce a starnit reactii contrare. Numele fusese importat din SUA, unde circula deja de cativa ani.

Dupa 2 ani, companii importante vehiculeaza astfel de nume pentru functiile angajatilor si nimeni nu mai rade la auzul lor.

Cand deschizi internetul, intri in posibilitatea unei legaturi cu aproximativ un milliard si jumatate de oameni. Daca am avea constiinta acestui  „cu putinta”, am muri sufocati de greutatea gandului – sau de claustrofobie.

Dar, la urma urmelor, e o treaba buna internetul asta?

Mie nu mi-a facut prea rau. Dar, recunosc, n-am prea participat la activitatile lui mondene: web 2.0 sau social media.

Pornesc cu o distinctie: internetul pare a fi structurat acum pe doua mari directii, informatie si socializare – in noua ei forma, adica social media de care tocmai vorbeam.

Second Life, adica social media

Viitorul internetului e social media, asa il anunta americanii. Tot ei au dat lumii internetul – ca fiind scapat dintr-un serviciu militar prin anii `80.

Fiecare zona a internetului incepe sa capete o componenta de social media: jocurile in retea au forumuri si chaturi, stirile din cele mai sobre ziare ale lumii pot fi comentate de cei mai neseriosi oameni etc. Explozia fenomenului de gen facebook e consecinta unei societati alienate, in care munca e prima virtute, iar timpul lipsa marele merit. Conceptul americanesc de „quality time”, inca neajuns la noi, se naruie mai ales in conditiile crizei mondiale. Gasirea unui partener de viata cu ajutorul internetului este un prim pas spre inlocuirea realului cu societatea virtuala. Fenomenul Second Life isi arata timid fata. Internetul nu e, inca, o cauza a alienarii. Este efectul ei.

Diversitate fara unitate

Daca ar fi sa ne intrebam cum influenteaza internetul perspectiva individuala sau a unei societati, as pleca de la analiza gradului de diversitate a ideilor: internetul indeamna la multiculturalism si diversitate – sau la monoculturalitate si principialitate natâng??

Diversitatea excesiva a produselor de la super-market creeaza deviatii ale comportamentului de consumator. Cumperi mai mult pentru ca nu prea stii ce etc.

Lumea e holografica. Obisnuinta cu internetul, ca si informatia nesfarsita, copleseste, paralizeaza, de aceea utilizatorii de internet au doar cateva tabieturi, cateva obiceiuri de consum. Adaug aici si lipsa trecatoare de incredere in internet.

La inceputul lui 2007 avem un raport lamuritor. Piata de aproximativ 800 de milioane de utilizatori arata astfel:

1. Google: 536.401.000 vizitatori
2. Microsoft: 528.078.000
3. Yahoo!: 469.826.000
4. Reteaua Time Warner: 266.609.000
5. eBay: 258.678.000
6. Wikipedia: 217.464.000
7. Fox Interactive Media: 151.369.000
8. Amazon: 141.578.000
9. Retelele CNET: 121.423.000
10. Apple Inc.: 120.982.000

In Romania lucrurile nu stau altfel. Lasand la o parte expansiunea din .com, piata din .ro demonstreaza ca doar cateva zeci de site-uri conteaza. Din milioanele de adrese web sunt doar cateva relevante. Iti imaginezi? Iar problema reala nu e generata de utilizator, de inchistarea lui, de putinele lui idei, ci de puterea pe care ti-o da usurinta cu care ideile pot fi impuse. Asta e probabil unul din motivele principale pentru care internetul arata asa astazi.

Revolutia Zeitgeist

Distinctia de mai devreme, informatie / socializare, e facuta cu un rost. Daca in zona social media lucrurile se astern relativ clar – uniformizare, cateva patternuri si cateva influente (vezi puterea de comunicator de tip zoso) – in cazul zonei de informatie devenita clasica, pe langa manipularea de tip wikipedia sau presa de internet traditionala, exista o zona libera de circulatie a informatiei, manipulatoare ori ba. Aceasta zona de informare o voi numi revolutia web de tip Zeitgeist, filme cu o anumita calitate regizorala si de scenariu care sunt scoase de sub incidenta dreptului de copyright. Pana una alta, e singura forma de comunicare globala libera care reuseste sa conteze. Asta e si motivul pentru care, in primavara lui 2009, John Rockefeller a introdus o propunere legislativa ce ar acorda pre?edintelui Obama autoritatea de a închide re?elele publice ?i private de comunicatii, atunci cand se declara “o stare de urgenta in ciber-spatiu”.

Revolutia de tip Zeitgeist este reflectata in Romania prin filmulete de scurt metraj de o calitate indoielnica, prin spoturi care apar in principal in perioadele electorale, prin celebrele virale avand ca prima caracteristica lipsa de profunzime si uitarea lor dupa o perioada scurta de timp.

Prosti, da’ multi!

Ca sa nu fiu acuzat ca nedreptatesc ceea ce s-a chemat revolutia web 2.0, spun ca informatia nealterata e transmisa in principal prin intermediul blogurilor. Din pacate, 99% dintre ei nu au capacitatea de a se imprieteni cu motoarele de cautare si nici de a-si auto-promova blogul, fapt ce conduce la un numar neinsemnat de cititori pe cap de blog. Cu toate astea fenomenul de tip Zeitgeist este posibil si cu ajutorul… celor multi! Liderul de opinie nu mai are fata umana.

Noua „securitate” mondiala: de la 2 la 3

Orice miscare pe care o face un utilizator de internet e o urma a trecerii lui. Cipul biometric e mic copil. Providerul de internet stie aproape tot despre tine: adresa fizica, date personale din contractul de la cablu, poate avea acces la casuta de e-mail, la lista de site-uri accesate, la discutiile de pe mess, la lista de cumparaturi online, la orice „miscare online” pe care o faci.

Nefiind destul, Uniunea Europeana lucreaza la un proiect de lege care sa prevada echiparea tuturor obiectelor cu tehnologie RFID pentru a crea corespondente virtuale pe internet. E ceea ce se cheama web 3.0 sau “internet al lucrurilor”.

Yahoo! si Google au permisiunea de a opera in China doar cu conditia de a ajuta cenzorii guvernamentali si de a tine in frau libertatea cuvantului. In 2005, compania Yahoo! a ajutat la trimiterea dupa gratii pentru 10 ani a unui jurnalist chinez care a remis presei straine un reportaj “pro-democratic”.

Marele Server

Daca noii evanghelisti s-au impus cu atata usurinta, daca internetul cucereste lumea mai repede si mai usor decat orice religie a lumii, va veni vreun timp in care sa vorbim de un Mare Server?

Si atunci, asa cum omul a luptat impotriva omului, va mai gasi puterea internetul sa lupte impotriva internetului?