O poveste americana
marți, martie 20th, 2012„No matter what we actually do, we’re still colluding with a fascist country. We’re still working with people who are fundamentally not free. What I do is not journalism. The tools of the theater are not the same as the tools of journalism. For this reason, I regret that I allowed THIS AMERICAN LIFE to air an excerpt from my monologue. THIS AMERICAN LIFE is essentially a journalistic - not a theatrical - enterprise, and as such it operates under a different set of rules and expectations. But this is my only regret. I am proud that my work seems to have sparked a growing storm of attention and concern over the often appalling conditions under which many of the high-tech products we love so much are assembled in China.
De aici
Sau cum au fost inventate povesti cu intoxicari sau kinderi care lucreaza pentru Apple la fabrica din China a celor de la FoxConn.
In tot acest timp Apple a vandut 3 milioane de iPad-uri HD in primul weekend de dupa lansare.
This entry was posted on marți, martie 20th, 2012 at 07:48 and is filed under business. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Si daca reportajul respectiv ar fi fost adevarat tot n-ar fi afectat vanzarile Apple. Lumea nu (mai) functioneaza dupa reguli morale, functioneaza dupa „nevoi” nesatisfacute. Sa ai o tableta a devenit o nevoie, o necesitate, la fel cum a fost computerul. Sa ai un smartphone la fel. Si toate astea in timp ce donezi si pentru opere de caritate in Africa. Nu e nimic ciudat in atitudinea asta.
S-a intamplat ceva vanzarile Nike dupa ce au fost „descoperiti” ca in fabricile lor din Bangladesh, India sau Indonezia erau angajati chiar si copii de 7 ani? Nu-mi amintesc. Ba, dimpotriva, mi se pare ca Nike o duce foarte bine si vanzarile i-au crescut constant de atunci.
Iar daca oamenii nu mai au nici un fel de problema de moralitate „comerciala”, mai vine si presa asta stupida/tabloida sa-i bage si mai mult in ceata.
Vedeti peretele ala mare acolo? Chiar in fata noastra? Cum, care? Asta, gri, din beton. E, peste ceva timp o sa avem aceeasi „senzatie naspa” ca mustele care se lovesc de parbrizul unei masini pe autostrada.