Norvegia interzice reclamele care targheteaza userii Facebook si Instagram pe baza de comportament

Cand m-am apucat eu de publicitatea online, in 1998, 80+% dintre romani nu stiau ce e ala internet, iar cam 2% aveau acces, prin conexiuni dial-up.

Existau trei firme mari care faceau direct mail (mail, nu email) marketing. Una din ele, Hitmail, a reusit sa se reinventeze in digital, cu succes. Aceste firme se ocupau cu colectarea plicurilor trimise de participantii la diferite promotii organizate de companii. Companiile organizau promotii cu premii mari (o casa, o masina etc), externalizau organizarea catre aceste firme care primeau plicurile si contruiau baze de date cu cei care participau. Nume, prenume, varsta, studii, poate ocupatie. Ulterior foloseau aceste baze de date in campanii promotionale, trimitand plicuri cu diverse reclame.

Cam asta era maxim ce se putea obtine, offline, in ceea ce priveste reclama personalizata.

Internetul a venit cu asa numitul behavior advertising, promovat si de mine, undeva la inceputul anilor 2000. Targetarea se facea pe obicei de consum, in functie de ce siteuri vizitai. Ai citit un site de sport, erai incadrat ca barbat si primeai reclame specifice. Ai citit stiri financiare, pac, primeai reclame „sofisticate”. Ai mers pe un site unde era detaliata ultima metoda de epilare, erai incadrata ca femeie etc, etc.

Google a mers mai departe cu personalizarea, dupa lansarea Gmail-ului si parsarea emailurilor. Iar Facebook a dus-o in culmea nesimtitii, cautand sa afle si ce ai mancat de dimineata sau daca te-ai scobit in nas pentru ca te deranjeaza firele de par (si ai nevoie de un aparat care sa rezolve asta) sau esti racit si iti trebuie un Nurofen.

Batalia intre Google si Facebook pe targetarea la nivel micro micro micro a omorat publicitatea, publicitatea online si creativitatea. Publicitatea nu mai este astazi despre emotii, frici sau bucurii, este despre profilarea la milimetru a fiecarui utilizator. Ceea ce visau cei de la direct mail marketing, acum xx ani, a fost dus la nivel de arta, pardon, nesimtire, de catre Google/Facebook. Cedam zilnic date in schimbul folosirii acestor servicii. Intr-un an aceste servicii ajung sa ne cunoasca mai bine decat parintii nostri. E un troc convenabil pe care marea majoritate dintre noi nici macar nu-l constientizeaza. Iar daca ajung sa-l constientizeze nu le pasa. Oricum stie vecinul totul despre mine, de ce sa nu o stie si Google/Facebook.

Norvergienii au spus stop, sau stoppe, si le mai dau voie celor de la Meta sa ne utilizeze drept cobai doar pe baza informatiilor completate de noi la About. Bravo lor, o sa beau o apa plata in cinstea Autoritatii pentru Protectia Datelor din Norvegia. Si sper ca exemplu lor sa fie urmat si de alte autoritati, eventual si de Bruxelles.