Archive for the ‘Discutii’ Category

50 milioane/30 milioane/270,000

Faptele, asa cum au fost anuntate de Facebook:

1. Facebook a anuntat vineri ca a suspendat/blocat activitatea companiei Strategic Communication Laboratories impreuna cu divizia lor de research, Cambridge Analytica.

2. Cele doua companii au fost implicate in campania electorala din SUA, lucrand pentru actualul presedinte, Donald Trump, si au fost infiintate de Robert Mercer, unul dintre cei mai importanti donatori ai lui Donald Trump. Cambridge Analytica a fost condusa de Steve Bannon, fostul „strateg sef” candidatului Trump, plecat recent din echipa lui de la Casa Alba.

3. Facebook a anuntat ca datele a 270,000 de useri ai platformei au fost folosite de catre cele doua companii fara a avea acceptul Fb. Datele au fost preluate de la o alta companie, Global Science Research, care dezvoltase o aplicatie “thisisyourdigitallife”.

Faptele, asa cum s-au intamplat:

1. Anuntul Facebook de vineri seara a avut loc pentru ca sambata The Guardian a publicat povestea „datelor” „culese” de Cambridge Analytica. Facebook a incercat sa blocheze materialul pana in ultima clipa insa cand au inteles ca articolul va aparea, au dat drumul comunicatului de presa.

2. Facebook a stiut de acum doi ani ca datele userilor au fost utilizate in scop electoral. In 2017 au mai avut o confirmare. Abia vineri seara au anuntat, sub presiunea presei care punea intrebari, ca datele a 270,000 useri au fost folosite in afara retelei.

3. Unul dintre cercetatorii de la Global Science Research este acum angajat Facebook

4. Facebook a mintit public despre datele detinute de Cambridge Analytica inclusiv luna trecuta, intr-o audiere in Parlamentul Britanic:

Last month, Facebook’s UK director of policy, Simon Milner, told British MPs on a select committee inquiry into fake news, chaired by Conservative MP Damian Collins, that Cambridge Analytica did not have Facebook data. The official Hansard extract reads:

Christian Matheson (MP for Chester): “Have you ever passed any user information over to Cambridge Analytica or any of its associated companies?”

Simon Milner: “No.”

Matheson: “But they do hold a large chunk of Facebook’s user data, don’t they?”

Milner: “No. They may have lots of data, but it will not be Facebook user data. It may be data about people who are on Facebook that they have gathered themselves, but it is not data that we have provided.”

5. Conform mai multor surse, Cambridge Analytica detine datele a 50 milioane de useri Facebook, iar pentru 30 milioane datele sunt complete.

Studiul diminetii

Marlboro este, in SUA, un brand mai valoros decat Coca Cola, Starbucks, Nike sau Walmart conform unui studiu facut de Kantar Millward Brown. Si asta in conditiile in care publicitatea la tigari a fost interzisa in SUA de ceva ani. Am mai remarcat ca in top 5 sunt doar branduri de tech.

Detalii aici.

Constatarea diminetii

Dintre toti baietii astia mari, Google, Facebook, Amazon, Apple, Microsoft, asta micu si chel de la Amazon, Bezos, este singurul care stie ce sa faca cu miliardele generate. Restul stau pe cash si se uita la el.

Sapte despre noul adblocker de la Google

WSJ publica un material care anunta un adblocker ce va fi introdus in Chrome, browserul de la Google, in urmatoarele saptamani. Cateva considerente:

1. Chrome este cel mai utilizat browser in acest moment, aproape 50% market share pe desktop, la distanta de Explorerul de la Microsoft care are 29.1%, si 52% market share pt mobile + tableta, la distanta de Safari care are aproape 30%

2. 90% din veniturile Alphabet, compania mama Google, sunt generate din advertising, fie direct pe platformele proprii, Google Search, YouTube sau Android, fie prin reteaua GND.

3. Estimarile privind userii care folosesc adblockere sunt undeva intre 20 si 30% din total useri de internet, cu prognoze de +30% pentru 2017. Adica in crestere. Vorbim de desktop pentru ca solutiile pentru mobile nu par a avea inca succesul celor pentru desktop.

4. De ce o companie care isi genereaza aproape tot business ul din publicitate s-ar impusca singura in picior introducand un adblocker in browserul pe care-l controleaza? Sunt trei posibile raspunsuri:

a) Pentru a controla piata de adblockere si implicit evolutia
b) Pentru a bloca ad-urile fraudulente care sunt in crestere si implicit a „proteja” ecosistemul si tot modelul de business Google
c) Pentru ca in cadrul Google produsele sunt privite ca unit-uri independente, iar echipa Chrome doreste sa ofere userului cea mai buna experienta posibila – poate fi real sau poate fi bullshit pr

Personal pariez pe a si b si detaliez de ce:

5. Mai toate tool-urile de adblocking au posibilitatea de a te „delista” contra cost. Platesti si brusc ad-urile tale sunt compatibile cu „principiile” acestor sisteme. Google plateste pentru a se „proteja” si probabil scoate anual cateva milioane de dolari pentru asta.

6. Pentru ca instalarea lor necesita niste minime cunostinte tehnice, adblockerele au prins in special la userii „tehnici” care le-au instalat pentru ei si apoi pentru cei din jurul lor. Sunt si companii care blocheaza default, din firewall, ad-urile de pe siteuri dar asta e alta discutie.
Cu +50% din piata, Chrome-ul reprezinta reteaua cea mai buna pentru raspandirea unui adblocker. Cu un simplu click orice user atehnic il va putea instala. Si odata instalat nu mai ai nevoie de adblockerul „complicat”, care devine inutil –> vor fi limitate/vor deveni obsolite. Cum toate setarile vor fi controlate de Chrome/Google implicit in acest fel toate reclamele de la Google vor deveni compatibile. De altfel articolul precizeaza ca adblockerul din Chrome va bloca reclamele care nu sunt compatibile cu regulile setate de „Coalition for Better Ads” o organizatie unde Google este membru.

7. Frauda anuala in programmatic advertising a ajuns la cateva miliarde USD si e in crestere. Oarecum normal cand totul e aproape automat, iar failurile din sisteme sunt exploatate de „baietii destepti” (astia chiar sunt destepti). Prin controlul pe care-l va avea prin intermediul Adblockerului din Chrome, Google va limita fraudele si implicit modelul de business. Toata lumea ar trebui sa fie happy.

Ca si concluzie, e posibil ca aceasta miscare sa „salveze” modelul de business bazat pe advertising prin limitarea adblockerelor clasice si, cata vreme criteriile care stau la baza blocarii unei reclame vor fi transparente, sa creeze un mediu curat pentru publcitatea online. Orice deviere de la aceste principii va duce la practici anticoncurentiale si nu cred ca Google isi permite, din pozitia pe care o are, o ancheta pe subiect.

Adica e o miscare buna pentru industrie. Parerea mea :)

Tipping point pentru Netflix

Zilele trecute aveam chef sa revad Snatch. Apoi Fargo. Si Prometheus. Sunt filme de arhiva, primul apropiindu-se de varsta majoratului, al doilea trecand deja de 20 de ani. Ca sa le vezi ai doua optiuni si jumatate:

1. iTunes – le cumperi
2. Microsoft Movie Store – nu stiam de el, descoperit de Corina, e app in Windows 10 – aici le poti si inchiria, nu toate filmele sunt insa disponibile pentru inchiriere in .ro
3. Le mai gasesti pe undeva pe dvd – astea o jumatate de optiune, filmele vechi nu mai sunt „arse” pe dvd-uri noi din varii motive (nu se mai vand, nu mai exista licente disponibile etc)

Si ma gandeam ce diferente intre industria muzicala si cea a filmului. Muzica, prin factorul „disturbator” Napster, a fost fortata sa se „deschida” la maxim in fata onlineului, iar zilele trecute am citit ca streamingul muzical a depăşit pentru prima dată veniturile combinate generate de descărcările online şi vânzările pe CD şi vinil în Statele Unite. Cinema-ul in schimb este o industrie inchisa. Ermetic. Intr-un castel. Inconjurat de rauri de lava si dragoni zburatori care scuipa foc catre oricine indrazneste sa se apropie. Si la fel ca in povestea cu David si Goliat, micul Netflix, inceput ca un business de rent a dvd, s-a strecurat pana aproape de intrarea in castel, nebagat in seama de dragoni. Problema e ca o data ajuns la poarta, toti dragonii l-au vazut si acum scuipa foc catre el. Intre timp, calit de nenumaratele incercari prin care a trecut, Netflix s-a dezvoltat si a ajuns un Goliat pastrandu-si insa si agilitatea lui David. Da, e nevoie de multe metafore pentru a descrie ceea ce este conflictul intre vechi si nou, „razboiul” dintre Netflix si marile studiouri, sustinute de lanturile de cinema, de la Hollywood.

Netflix a ajuns mare:

1. Preia oameni de la studiouri intr-un mod agresiv

2. Nu mai este doar o platforma de streaming filme, are programe pentru kinderi, reality Tv sau stand up comedy

3. Investeste MASIV in continut original. Cand spun MASIV e MASIV: anul trecut $5 miliarde, anul asta $6 miliarde, adica DUBLU fata de cat investeste HBO sau de cinci ori mai mult decat Showtime. Inevitabil aceste bugete de bani „noi” „aruncati” in piata nu poate duce decat la o crestere de costuri, pentru vedete si pentru tot ce inseamna productie. Pentru ca toata lumea vrea la mai bine, iar cum Netflix plateste mai bine, studiourile resimt din plin aceasta miscare prin cresterea costurilor cu care opereaza/dezvolta o productie.

4. Liciteaza pentru filme impotriva studiourilor, oferind preturi mai mari. Cele $130 milioane oferite pentru toate drepturile de difuzare ale “The Irishman,” filmul lui Martin Scorsese despre moartea lui Jimmy Hoffa, cu Robert De Niro, Al Pacino si Joe Pesci au „deturnat” filmul de la Paramount Pictures care avea un deal pentru $15 milioane, pentru piata din SUA, in timp ce STX Entertainment oferise $50 milioane pentru distributia pe piata internationala. 15 + 50 = 65. Netflix a oferit 130. Adica dublu.

Fortati de amploarea la care a ajuns businessul, au ridicat primii sabia. De ce a ajuns Netflix la un tipping point?

1. 70% din ce exista pe Netflix este film de arhiva, pentru care Netflix are cumparate drepturi. Deja o parte din companii au refuzat sa mai prelungeasca intelegerile, varf de lance fiind Discovery Communications si Scripps Networks Interactive, iar altele, cu Time Warner lider, cel mai probabil vor urma aceeasi strategie. Banii de la Netflix sunt buni dar Netflix deja e prea mare si prea periculos. La polul opus se afla Disney care a semnat recent un contract nou, valabil pe 3 ani, cu Netflix.

2. Amazon. Adica Bezos. Ambitiile lui Bezos, alimentate de succesul Amazon Prime, sunt mari. Buzunarul lui e si mai mare, iar Amazon isi poate permite aproape orice. Iar asta se alinieaza cu dorinta studiourilor de a mai gasi „alternative” la Netflix.

3. Desi livreaza ebitda pozitiv, anul acesta estimarile vorbesc de $2 miliarde minus pe cash flow, in special datorita costurilor pentru productiile in care investeste. Asa cum spuneam, industria filmului este si complicata si ermetica si cu regulile ei. Daca vrei sa distribui un film atunci trebuie sa finantezi cu x%, unde x de obicei este 20-30%, in momentul semnarii contractului. Adica nici nu s-a filmat vreo scena si trebuie sa scoti bani din buzunar. Apoi, pe masura ce filmarile avanseaza, mai scoti din buzunar alte sume pana cand, la terminare, platesti toata diferenta ramasa. Practic asta inseamna diferite sume de bani imobilizate pentru o perioada care variaza de la cateva luni pana la 2 ani.

4. Netflix pariaza pe expansiunea internationala. Si e corect, deschiderea de anul trecut catre 130 de tari in acelasi timp a fost o demonstratie de forta. Si implicit a adus abonati suplimentari. Pe de alta parte, sa operezi centralizat in 130 de tari nu e chiar asa de simplu. Si ma uit la .ro, unde am fost abonat cateva luni dar mi-am oprit abonamentul. Marketingul Netflix e zero virgula. Un mail de reamintire ca sunt asteptat pe platforma. Nici macar un mail in care sa-mi faca un sumar cu ce au adus nou, ce filme, ce seriale, nici macar un mail in care sa anunte ca au introdus subtritarile. Zero. Si as paria ca asa e pe marea majoritate a pietelor. Pentru ca marketingul costa, iar ei sunt inca la faza in care traiesc din viral marketing si expunerea free pe care o obtin pe retelele de socializare. Pe termen scurt functioneaza, pe termen mediu/lung, nu prea cred. Mai ales cand ai un competitor ca Amazon care face marketing by the book, bazat pe date. Fiind listati la bursa, forta financiara, capacitatea a lua imprumuturi, sunt date de succesul in a atrage noi si noi abonati pe care sa-i raporteze la fiecare 3 luni. Orice incetinire duce la scaderea stocului. Anul trecut au avut o crestere de 25% la abonati, asteptam rezultatele pe Q1 sa vedem daca ritmul a crescut sau scazut.

5. Modelul de achizitie drepturi al celor de la Netflix e diferit de cel cu care se obisnuise piata. Netflix cumpara toate drepturile si nu mai ofera alte bonusuri asa cum studiorile o fac. Filmul e un succes, se acorda un bonus din ce depaseste suma x, bonus care revine si actorilor si producatorilor. Tinand cont ca sumele platite sunt peste media piatei, Netflix nu mai ofera nimic. Ceea ce ii face pe unii producatori sa se gandeasca de doua ori inainte de a semna cu Netflix. O combinatie prin care drepturile pentru SUA sunt la un distribuitor, cele pentru international la altul, iar cele pentru streaming la Hulu sau Amazon, pare sa fie mai castigatoare decat una in care toate ouale sunt la Netflix.

Evaluati astazi la 62 miliarde USD, adica de peste 300 de ori castigurile pe 2016, peste Viacom sau Fox dar sub liderii Disney si TimeWarner, cei de la Netflix nu au alta optiune decat sa continue strategia investitiilor masive in content si „sa spere” ca numarul de abonati va creste. Pana acum nu au avut un competitor care sa le afecteze cresterea, iar studiourile i-au ignorat considerandu-i prea mici pentru jocul lor. Pana acum. Iar eu sper ca voi apuca ziua in care va exista macar un serviciu online pe model Spotify, la care sa platesc un abonament si sa am „aproape” toate filmele disponibile, pentru a le vedea cand am chef si unde am chef. Pentru ca pana la urma, sunt mult mai putine filme decat melodii, nu?

Sursa

Doua provocari

Cele doua provocari pentru advertisingul online din acest an, asa cum i le-am spus lui Cristian Manafu, pentru eBook-ul care a fost lansat ieri, inainte de Digital Marketing Forum (23-24 februarie, Mariott):

1. Validarea online advertisingului ca model de business. Da, creste digitalul, da, creste consumul, da, cresc bugetele, da, dar cresc la Google si la Facebook. Azi, asa cum arata datele din SUA, cei doi playeri au luat 99% din cresterea volumelor de publicitate pe S2 2016. Restul pietei, toti, toata lumea, s-a batut pe 1%. Infim. Insuficient pentru a sustine dezvoltarea, insuficient pentru a sustine operationalul. Vezi si Medium.com care zilele trecute a anuntat ca modelul de business bazat pe Online Advertising nu functioneaza. In .ro e si mai grav pentru ca goana dupa reach cu orice pret + cost cat mai mic se traduce in situatii in care siteurile arata ca un brad de Craciun, cu reclama pe 80% din suprafata si content pe ce a mai ramas. Pentru ca bugetele nu ajung nici pentru supravietuire.

2. Eficienta sistemului programmatic. Vandut ca the „next big thing” in online advertising, programmaticul a ramas la stadiul de speranta. Acum cateva luni vorbeam cu un player mare din Bulgaria care povestea ca dupa 2 ani de zile de DMP si targetarea „by the book” rezultatele sunt f slabe, atat din punct de vedere financiar, pentru siteuri, cat si din punct de vedere ROI, pentru clienti. El dadea vina pe furnizorul solutiei DMP. Eu cred ca „sistemul se cauta” ca sa-l parafrazez pe Cornel Dinu, iar publisherii locali nu vor ajunge niciodata la nivelul datelor pe care le au Google si Facebook. Iar a incerca sa concurezi cu ei pe campul lor de lupta si folosind aceleasi arme e sinucidere curata. Te/Ne vor strivi. Dar ce stiu eu.

Doua despre televiziunile de stiri

Circula de duminica, pe facebook, doua petitii impotriva unor televiziuni de stiri. Ambele gresite, dupa parerea mea.

1. Interzicerea lor. Nu conteaza cum, nu conteaza de catre cine, sa fie interzise. Se fac petitii catre CNA, se fac petitii catre operatorul de cablu sa fie scoase din grila, se fac petitii si se cer semnaturi.
Dragilor, interzicerea sub orice forma a unei entitati mass media, nu conteaza ca e televiziune, ziar, site, radio inseamna cenzura. Si inseamna incalcarea unui principiu fundamental al democratiei, libertatea cuvantului, libertatea de exprimare. Si mai inseamna un precedent extrem de periculos, deja incalcat stabilit la inchiderea OTV.

2. Boicotarea brandurilor care-si fac reclama pe aceste televiziuni de stiri. Se fac liste, se fac manifeste, se declara public ca nu vor mai fi cumparate produsele respective. Nu as vrea sa fiu in pielea oamenilor de pr care se ocupa de respectivele branduri. Problema e ca aceste initiative vin de la oameni cu scaunul la cap. Carora eu le pun urmatoarele intrebari:

a) Brandurile fac politica? Detergentul, bautura racoritoare, lantul de farmacii etc, au culoare politica? Voteaza? Se implica in viata politica?
b) Brandurile au voie sa se duca sau nu dupa audienta? Unul din posturile respective a fost al doilea cel mai vizionat post tv in seara de duminica. Dupa Protv. Al doilea! Ce fac brandurile care isi gasesc targetul in audienta acestor televiziuni? Inchid pravalia?
c) Exista macar un brand care a avut product placement in vreuna din emisiunile posturilor de stiri sau TOATE au cumparat spoturi in calupurile de publicitate?
d) S-au gandit ca poate brand managerii care folosesc posturile respective fac parte din „masa tacuta” care nu voteaza/nu participa la viata politica din .ro. Sau ca e posibil sa fie simpatizanti PSD?
e) De curiozitate, vreunul dintre cei care au initiat aceste demersuri s-a uitat macar 5 minute la emisiunile Fox News despre Obama?

Cam atat.

De unde ne informam

Raspunsuri care au trecut neobservate, lumea s-a concentrat pe rezultatele partidelor:

De unde v-aţi informat despre candidaţii la parlamentare?

Televiziune: Da – 87% Nu – 13%

Ziare: Da – 17% Nu – 83%

Prieteni/cunoştinţe: Da – 17% Nu – 83%

Reţele de socializare: Da – 15% Nu – 85%

Site-uri de ştiri: Da – 15% Nu – 85%

Familie: Da – 10% Nu – 90%

Radio: Da – 18% Nu – 82%

Partid: Da – 3% Nu – 97%

Pliante/broşuri/afişe: Da – 2% Nu – 98%

Altă sursă: Da – 4% Nu – 96%

sursa: sondaj IRES

Studiu de caz: SaaS vs cod sursa, Guvern vs privat

Faptele:

1. Declaratia ministrului:

Ministrul Muncii. Dragoș Pîslaru, spunea, în urmă cu două săptămâni că Teamnet, compania fondată de Sebastian Ghiță, deține REVISAL (Registrul General de Evidență a Salariaților) „în mod fraudulos” refuzând să predea codul sursă și dreptul de proprietate intelectuală. Din acest motiv, declara Pîslaru, autoritățile nu au putut dezvolta registrul salariilor din sistemul public, care va sta la baza legii salarizarii unitare.
Ei bine, când ne-am apucat să facem acest lucru am descoperit că firma IT care gestiona acest sistem, care se numește Teamnet, are o situație în modul următor: Ei consideră că au codul sursă și proprietatea intelectuală a acestui sistem. Lor le-a expirat contractul cu Inspecția Muncii și, în acest moment avem o decizie a Curții de Conturi care spune în mod explicit că Teamnet trebuie să cedeze toată proprietatea intelectuală, tot sistemul, pentru că îl are în mod fraudulos„.

De aici

2. Raspunsul companiei:

“Teamnet este producătorul și proprietarul sistemelor informatice REGES (Registrul General de Evidență al Salariaților) și Revisal. Serviciile contractate de Inspecția Muncii (IM) prin licitație deschisă de la Teamnet au fost de închiriere a sistemelor, criteriul a fost prețul cel mai scăzut și oferta a fost facută pentru folosirea și nu pentru vânzarea sistemelor, prin urmare, drepturile de proprietate asupra acestor bunuri ale companiei nu au fost transferate către IM. Contractele de prestări servicii au fost încheiate și îndeplinite respectând standardele legale în vigoare.

Închirierea sistemelor complexe sau utilizarea de produse „software as a service” este cea mai modernă paradigmă în domeniul IT la nivel mondial. „Cloud computing” este o variantă de „software as a service” și sunt deja de notorietate beneficiile acestei abordări din perspectiva eficienței costurilor. Peste tot în lume, în special în statele avansate, guvernele adoptă sisteme „software as a service”, deoarece permit un control mult mai bun al costurilor și transferă toate riscurile de operare către furnizorul de soluție, așa cum a făcut și IM în cazul REGES/ REVISAL.”

De aici

3. Declaratia coordonatorului GovITHub:

Câte coduri sursă mai au de recuperat instituțiile de stat de la diferite firme care s-au ocupat de sistemele IT?

Foarte multe coduri sursă mai trebuie recuperate, nu vreau să evităm să spunem ceea ce știm cu toții. În trecut, lucrurile s-au făcut într-un mod de multe ori fraudulos și ilegal. Pe de altă parte, firmele au profitat de lipsa de înțelegere tehnică, de cunoștințe tehnice, a anumitor instituții, pentru că avem o problemă în a atrage capital uman în structura de stat, atâta vreme cât salariile în piață pentru meseriile legate de digitalizare sunt mult mai mari decât ce putem noi oferi. Profitând de lipsa asta de înțelegere, de multe ori firmele și-au adjudecat și contractul de mentenanță, și captura nu doar a codului sursă, ci și a informațiilor, a bazelor de date care aparțin statului. Sunt realități din care va trebui să învățăm cum să facem lucrurile de acum înainte, în procesul de simplificare, de exemplu. Avem și o prevedere că codurile sursă pentru sisteme dezvoltate de la zero, nu sisteme făcute pe platforme deja existente, să aparțină statului, deci am învățat din ce s-a întâmplat. Sunt sigur că autoritățile competente își vor face treaba și, de câte ori observă o astfel de captură, vor interveni.

De aici

Nota: Bolduirile imi apartin.

Ce vad eu:

1. Un ministru acuza o companie privata (si Siveco a fost acuzata pe un alt caz) ca detine un soft in mod fraudulos, pe baza unei decizii a Curtii de Conturi.

2. Firma se apara spunand ca softul a fost vandut in regim SaaS, Software as a Service. Acelasi tip de comunicat l-a dat si Siveco.

3. Coordonatorul proiectului GovItHub preia mai departe mesajul si vorbeste de „lucruri care s-au facut in mod fraudulos si ilegal”.

4. Nici una din parti nu arata articolele din contract pe care-si bazeaza afirmatiile!

5. Nu cred ca exista nici o decizie a vreunui tribunal care sa spuna ca vorbim de ” lucruri frauduloase si ilegale”. Curtea de Conturi nu e tribunal. Pana atunci, fara o trimitere la contract, acuzatiile sunt cel putin deplasate, ca sa nu spun false.

6. Ca „firmele au profitat de lipsa de înțelegere tehnică, de cunoștințe tehnice, a anumitor instituții” este foarte posibil dar asta nu e ilegal, este, probabil, imoral.

7. Media a trecut cu usurinta peste subiect, deoarece fie nu-l intelege, fie nu prezinta interes, iar pe principiul „cine tipa mai tare, are dreptate” oficialii guvernamentali au rostogolit mesajul.

8. Da, „stim cu totii” cum s-au obtinut contractele cu statul, doar ca nu putem functiona pe baza a ceea ce „stim cu totii” si nici nu putem sa acoperim o greseala (pentru ca ilegalitate este cand decide tribunalul) cu o alta greseala.

9. E de salutat ca in acest moment exista o coordonare a felului in care Statul isi gestioneaza investitiile in IT astfel incat institutiile sa inceapa sa comunice intre ele si sa nu mai existe dezvoltari „insulare”.

Pareri?

Sase despre „fake news”

Luni seara, Google a organizat o masa rotunda la care, printre altele, s-a atins si problema stirilor false care au „invadat” facebook-ul (in special) si Google. Ce am spus/am vrut sa spun:

1. Este imposibil ca niste editori sa rezolve problema stirilor false, in special pe facebook.

2. Trebuie sa existe un sistem de raportare, iar facebook sa bifeze/marcheze stirile care sunt false.

3. Orice interventie trebuie facuta cu grija pentru a nu fi acuzati de cenzura.

4. Nu doresc si e de preferat sa se evite o interventie a statului in aceasta problema! Ar fi un precedent extrem de periculos pentru libertatea presei.

5. E de apreciat ca Google a anuntat „taierea” accesului la veniturile prin AdSense/ADX a siteurilor care propaga stiri false.

6. Pentru ca s-a vorbit de nevoia de educatie, pe facebook traim intr-o bula, suntem inconjurati de oameni pe care-i cunoastem si avem incredere in ei, cand unul din ei share-uieste o stire falsa nu punem la indoiala si o luam de buna. Probabil milioane de americani au dat share unor stiri false. Nu tine de educatie. Azi am gasit pe twitter o sinteza mai buna a ceea ce am vrut sa spun, facuta de Kevin:

unnamed

Bonus: Facebook Said to Create Censorship Tool to Get Back Into China link. Daca pot avea un astfel de instrument in China inseamna ca-l pot folosi si pentru stirile false. Fiind o stire New York Times si aparuta in contextul cu stirile false, pare o palma peste obrazul lui Zuck.