Archive for the ‘Discutii’ Category

Despre tineri si cum cred ca pot fi intelesi/abordati

Probabil ca toti ne-am „lovit” intr-o forma sau alta de tinara generatie, fie ca vorbim de copiii nostri, cei ai prietenilor sau rudelor, sau de colegi pe care am incercat sa-i integram in colectivitatile noastre. Generatia nascuta dupa 2000 este, probabil, generatia cea mai favorizata din ultimii 200+ ani. Este generatia „quality of life”, generatia care isi traieste viata asa cum vrea, la „adapostul” eforturilor facute de bunicii si parintii lor. Ce am scris e parerea mea, nu am pretentia ca e „reteta succesului” in relatia cu tinerii.

Un scurt istoric:

  • Bunicii si strabunicii nostri au facut parte din cele mai sacrificate generatii de dupa 1800. Fie ca e vorba de cei care au pus umarul la industralizare sau cei care au luptat intr-unul din cele doua razboaie mondiale, aceste generatii au muncit ca nicio alta generatie. Cam 300 de zile pe an, 10-12 ore pe zi. De la inceputurile omenirii, de cand omul era culegator-vanator, nicio alta generatie nu a muncit cat generatiile care au trait in secolul 19 si in prima jumatate din secolul 20.
  • Bunicii si strabunicii nostri au fost fortati sa munceasca zi de zi, sa indure injuraturile sefilor, uneori abuzurile fizice, fara sa poata protesta. Indiferent cat de abuzati au fost, a doua zi se prezentau din nou la locul de munca, pentru ca veniturile castigate le asigurau supravietuirea. Au fost generatii care au muncit pentru a supravietui. De aici numarul mare de ore lucrate, angajatorii speculand la maxim nevoile lor primare. Fara educatie, si-au trait viata incercand sa stranga suficienti de multi bani pentru a-si trimite copiii la scoala.
  • Copiii lor, parintii nostri, sunt o generatie care a incercat sa-si asigure un anumit confort al vietii. Au continuat sa munceasca mult dar au inceput sa castige mai bine, suficient pentru a avea o viata mai buna, suficient pentru a-si putea permite ca toti copiii lor sa aiba o educatie.
  • Generatia noastra, 40+ ani, pana spre 55 ani, este generatia care s-a dezvoltat o data cu internetul. Am muncit aproape la fel de mult ca parintii nostri, am incercat sa ne asiguram un confort al vietii, ne-am educat in ale computerului, am descoperit lumea prin intermediul internetului, am avut acces la informatii rapid, online, incepand din anii 2000. Si noi, mai mult, si parintii nostri, mai putin, am beneficiat de confortul generat de sacrificiile facute de bunicii si strabunicii nostri.
  • Generatia noastra a beneficiat din plin de „epoca” informationala si democratizarea accesului la informatie adusa de internet. Schimbarea de paradigma a survenit o data cu aparitia si dezvoltarea YouTube si a cursurilor online. Odata cu digitalizarea.

Acum, sa revenim la tinerii nostri. Generatia de dupa 2000 este complet diferita de generatiile precedente. Din doua motive:

  1. Au crescut la „adapostul” grijei exagerate manifestate de parintii lor. Sunt crescuti in „cocoon”, izolati de toate problemele vietii.
  2. Au beneficiat de dezvoltatea internetului si sunt generatia digitala 100%. S-au nascut cu internetul si traiesc cu smartphone-ul.

Din acest motiv acesti tineri cauta calitatea vietii, nu confortul, asa cum am facut-o noi, ci frumusetea si bucuria de a trai bine. Nu au nicio presiune, nici cea a supravietuirii, asa cum au avut-o bunicii si strabunicii lor, si nici cea a confortului vietii, asa cum am avut-o noi, parintii lor. Confortul il au by default, asigurat de parinti. Cauta un loc de munca prietenos, cauta un job bun, cauta sa fie implicati, cauta sa fie remarcati, sa-si stie evolutia in firma, evolutia in societate, sa stie cum sunt recompensati, sa fie implicati in proiecte majore (schimbarile climatice) etc. Nu reactioneaza la amenintari sau penalizari pentru ca-si „iau jucariile” si se muta la alt job, avand asigurat confortul financiar de catre parinti. Nu-i poti pedepsi pentru ca nu functioneaza. Deloc. Sunt intr-o continua cautare si TESTARE. Ei nu vor sa fie astronauti, medici, avocati, presedinti etc, asa cum „visau” generatiile anterioare. Modelul scoala – loc de munca – cariera – pensie nu functioneaza pentru aceasta generatie. Ei testeaza. La fel ca intr-un joc video. Azi sunt un personaj, maine altul, poimaine altul. Si asta pentru ca accesul la ORICE vor le este extrem de facil. Vor sa devina programatori, poftim, e plin YouTube-ul si internetul de cursuri. Vor sa gateasca bine. Idem. Uite retete de restaurante Michelin. Vor sa invete cum e propulsata o racheta in spatiu. Pac, au acces prin doua click-uri si investind cateva ore la materiale video care le explica acest lucru. Digitalizarea le permite accesul instant la tot ce vor si tot ce cauta. Testeaza restaurante, haine, stiluri de viata, locuri. Pleaca in city break-uri aproape in fiecare weekend. Nu exista nimic mai important decat timpul lor. Ar renunta fara emotii la job daca stilul lor de viata ar fi afectat, daca nu ar mai putea iesi cu prietenii, daca nu si-ar mai putea urma placerile. Sunt pretentiosi cu ei si cu cei din jurul lor. Vor mai mult si cauta sa ofere putin. Sunt complet, dar complet diferiti de cum am fost si suntem noi. Si, cel mai important, noi trebuie sa ne adaptam la stilul lor pentru ei nu se vor adapta la stilul nostru. Daca facem asta, daca le asiguram confortul dorit/cerut, ar trebui ca lucrurile sa functioneze.

Din momentul in care isi gasesc motivatia ar trebui sa fie imbatabili. Problema lor e ca o tot cauta si-o gasesc tarziu.

WeLoveDigital Forum 2018

Cand? 21-22 Mai
Unde? Hotel Intercontinental
Ce? GDPR, Data Security & Privacy, Cyber Security, Blockchain, AI, Data Science, Machine Learning și multe altele

Agenda si detalii aici

P.S. Bogdan Enoiu va modera panelul de AI si Roboti ;)

50 milioane/30 milioane/270,000

Faptele, asa cum au fost anuntate de Facebook:

1. Facebook a anuntat vineri ca a suspendat/blocat activitatea companiei Strategic Communication Laboratories impreuna cu divizia lor de research, Cambridge Analytica.

2. Cele doua companii au fost implicate in campania electorala din SUA, lucrand pentru actualul presedinte, Donald Trump, si au fost infiintate de Robert Mercer, unul dintre cei mai importanti donatori ai lui Donald Trump. Cambridge Analytica a fost condusa de Steve Bannon, fostul „strateg sef” candidatului Trump, plecat recent din echipa lui de la Casa Alba.

3. Facebook a anuntat ca datele a 270,000 de useri ai platformei au fost folosite de catre cele doua companii fara a avea acceptul Fb. Datele au fost preluate de la o alta companie, Global Science Research, care dezvoltase o aplicatie “thisisyourdigitallife”.

Faptele, asa cum s-au intamplat:

1. Anuntul Facebook de vineri seara a avut loc pentru ca sambata The Guardian a publicat povestea „datelor” „culese” de Cambridge Analytica. Facebook a incercat sa blocheze materialul pana in ultima clipa insa cand au inteles ca articolul va aparea, au dat drumul comunicatului de presa.

2. Facebook a stiut de acum doi ani ca datele userilor au fost utilizate in scop electoral. In 2017 au mai avut o confirmare. Abia vineri seara au anuntat, sub presiunea presei care punea intrebari, ca datele a 270,000 useri au fost folosite in afara retelei.

3. Unul dintre cercetatorii de la Global Science Research este acum angajat Facebook

4. Facebook a mintit public despre datele detinute de Cambridge Analytica inclusiv luna trecuta, intr-o audiere in Parlamentul Britanic:

Last month, Facebook’s UK director of policy, Simon Milner, told British MPs on a select committee inquiry into fake news, chaired by Conservative MP Damian Collins, that Cambridge Analytica did not have Facebook data. The official Hansard extract reads:

Christian Matheson (MP for Chester): “Have you ever passed any user information over to Cambridge Analytica or any of its associated companies?”

Simon Milner: “No.”

Matheson: “But they do hold a large chunk of Facebook’s user data, don’t they?”

Milner: “No. They may have lots of data, but it will not be Facebook user data. It may be data about people who are on Facebook that they have gathered themselves, but it is not data that we have provided.”

5. Conform mai multor surse, Cambridge Analytica detine datele a 50 milioane de useri Facebook, iar pentru 30 milioane datele sunt complete.

Studiul diminetii

Marlboro este, in SUA, un brand mai valoros decat Coca Cola, Starbucks, Nike sau Walmart conform unui studiu facut de Kantar Millward Brown. Si asta in conditiile in care publicitatea la tigari a fost interzisa in SUA de ceva ani. Am mai remarcat ca in top 5 sunt doar branduri de tech.

Detalii aici.

Constatarea diminetii

Dintre toti baietii astia mari, Google, Facebook, Amazon, Apple, Microsoft, asta micu si chel de la Amazon, Bezos, este singurul care stie ce sa faca cu miliardele generate. Restul stau pe cash si se uita la el.

Sapte despre noul adblocker de la Google

WSJ publica un material care anunta un adblocker ce va fi introdus in Chrome, browserul de la Google, in urmatoarele saptamani. Cateva considerente:

1. Chrome este cel mai utilizat browser in acest moment, aproape 50% market share pe desktop, la distanta de Explorerul de la Microsoft care are 29.1%, si 52% market share pt mobile + tableta, la distanta de Safari care are aproape 30%

2. 90% din veniturile Alphabet, compania mama Google, sunt generate din advertising, fie direct pe platformele proprii, Google Search, YouTube sau Android, fie prin reteaua GND.

3. Estimarile privind userii care folosesc adblockere sunt undeva intre 20 si 30% din total useri de internet, cu prognoze de +30% pentru 2017. Adica in crestere. Vorbim de desktop pentru ca solutiile pentru mobile nu par a avea inca succesul celor pentru desktop.

4. De ce o companie care isi genereaza aproape tot business ul din publicitate s-ar impusca singura in picior introducand un adblocker in browserul pe care-l controleaza? Sunt trei posibile raspunsuri:

a) Pentru a controla piata de adblockere si implicit evolutia
b) Pentru a bloca ad-urile fraudulente care sunt in crestere si implicit a „proteja” ecosistemul si tot modelul de business Google
c) Pentru ca in cadrul Google produsele sunt privite ca unit-uri independente, iar echipa Chrome doreste sa ofere userului cea mai buna experienta posibila – poate fi real sau poate fi bullshit pr

Personal pariez pe a si b si detaliez de ce:

5. Mai toate tool-urile de adblocking au posibilitatea de a te „delista” contra cost. Platesti si brusc ad-urile tale sunt compatibile cu „principiile” acestor sisteme. Google plateste pentru a se „proteja” si probabil scoate anual cateva milioane de dolari pentru asta.

6. Pentru ca instalarea lor necesita niste minime cunostinte tehnice, adblockerele au prins in special la userii „tehnici” care le-au instalat pentru ei si apoi pentru cei din jurul lor. Sunt si companii care blocheaza default, din firewall, ad-urile de pe siteuri dar asta e alta discutie.
Cu +50% din piata, Chrome-ul reprezinta reteaua cea mai buna pentru raspandirea unui adblocker. Cu un simplu click orice user atehnic il va putea instala. Si odata instalat nu mai ai nevoie de adblockerul „complicat”, care devine inutil –> vor fi limitate/vor deveni obsolite. Cum toate setarile vor fi controlate de Chrome/Google implicit in acest fel toate reclamele de la Google vor deveni compatibile. De altfel articolul precizeaza ca adblockerul din Chrome va bloca reclamele care nu sunt compatibile cu regulile setate de „Coalition for Better Ads” o organizatie unde Google este membru.

7. Frauda anuala in programmatic advertising a ajuns la cateva miliarde USD si e in crestere. Oarecum normal cand totul e aproape automat, iar failurile din sisteme sunt exploatate de „baietii destepti” (astia chiar sunt destepti). Prin controlul pe care-l va avea prin intermediul Adblockerului din Chrome, Google va limita fraudele si implicit modelul de business. Toata lumea ar trebui sa fie happy.

Ca si concluzie, e posibil ca aceasta miscare sa „salveze” modelul de business bazat pe advertising prin limitarea adblockerelor clasice si, cata vreme criteriile care stau la baza blocarii unei reclame vor fi transparente, sa creeze un mediu curat pentru publcitatea online. Orice deviere de la aceste principii va duce la practici anticoncurentiale si nu cred ca Google isi permite, din pozitia pe care o are, o ancheta pe subiect.

Adica e o miscare buna pentru industrie. Parerea mea :)

Tipping point pentru Netflix

Zilele trecute aveam chef sa revad Snatch. Apoi Fargo. Si Prometheus. Sunt filme de arhiva, primul apropiindu-se de varsta majoratului, al doilea trecand deja de 20 de ani. Ca sa le vezi ai doua optiuni si jumatate:

1. iTunes – le cumperi
2. Microsoft Movie Store – nu stiam de el, descoperit de Corina, e app in Windows 10 – aici le poti si inchiria, nu toate filmele sunt insa disponibile pentru inchiriere in .ro
3. Le mai gasesti pe undeva pe dvd – astea o jumatate de optiune, filmele vechi nu mai sunt „arse” pe dvd-uri noi din varii motive (nu se mai vand, nu mai exista licente disponibile etc)

Si ma gandeam ce diferente intre industria muzicala si cea a filmului. Muzica, prin factorul „disturbator” Napster, a fost fortata sa se „deschida” la maxim in fata onlineului, iar zilele trecute am citit ca streamingul muzical a depăşit pentru prima dată veniturile combinate generate de descărcările online şi vânzările pe CD şi vinil în Statele Unite. Cinema-ul in schimb este o industrie inchisa. Ermetic. Intr-un castel. Inconjurat de rauri de lava si dragoni zburatori care scuipa foc catre oricine indrazneste sa se apropie. Si la fel ca in povestea cu David si Goliat, micul Netflix, inceput ca un business de rent a dvd, s-a strecurat pana aproape de intrarea in castel, nebagat in seama de dragoni. Problema e ca o data ajuns la poarta, toti dragonii l-au vazut si acum scuipa foc catre el. Intre timp, calit de nenumaratele incercari prin care a trecut, Netflix s-a dezvoltat si a ajuns un Goliat pastrandu-si insa si agilitatea lui David. Da, e nevoie de multe metafore pentru a descrie ceea ce este conflictul intre vechi si nou, „razboiul” dintre Netflix si marile studiouri, sustinute de lanturile de cinema, de la Hollywood.

Netflix a ajuns mare:

1. Preia oameni de la studiouri intr-un mod agresiv

2. Nu mai este doar o platforma de streaming filme, are programe pentru kinderi, reality Tv sau stand up comedy

3. Investeste MASIV in continut original. Cand spun MASIV e MASIV: anul trecut $5 miliarde, anul asta $6 miliarde, adica DUBLU fata de cat investeste HBO sau de cinci ori mai mult decat Showtime. Inevitabil aceste bugete de bani „noi” „aruncati” in piata nu poate duce decat la o crestere de costuri, pentru vedete si pentru tot ce inseamna productie. Pentru ca toata lumea vrea la mai bine, iar cum Netflix plateste mai bine, studiourile resimt din plin aceasta miscare prin cresterea costurilor cu care opereaza/dezvolta o productie.

4. Liciteaza pentru filme impotriva studiourilor, oferind preturi mai mari. Cele $130 milioane oferite pentru toate drepturile de difuzare ale “The Irishman,” filmul lui Martin Scorsese despre moartea lui Jimmy Hoffa, cu Robert De Niro, Al Pacino si Joe Pesci au „deturnat” filmul de la Paramount Pictures care avea un deal pentru $15 milioane, pentru piata din SUA, in timp ce STX Entertainment oferise $50 milioane pentru distributia pe piata internationala. 15 + 50 = 65. Netflix a oferit 130. Adica dublu.

Fortati de amploarea la care a ajuns businessul, au ridicat primii sabia. De ce a ajuns Netflix la un tipping point?

1. 70% din ce exista pe Netflix este film de arhiva, pentru care Netflix are cumparate drepturi. Deja o parte din companii au refuzat sa mai prelungeasca intelegerile, varf de lance fiind Discovery Communications si Scripps Networks Interactive, iar altele, cu Time Warner lider, cel mai probabil vor urma aceeasi strategie. Banii de la Netflix sunt buni dar Netflix deja e prea mare si prea periculos. La polul opus se afla Disney care a semnat recent un contract nou, valabil pe 3 ani, cu Netflix.

2. Amazon. Adica Bezos. Ambitiile lui Bezos, alimentate de succesul Amazon Prime, sunt mari. Buzunarul lui e si mai mare, iar Amazon isi poate permite aproape orice. Iar asta se alinieaza cu dorinta studiourilor de a mai gasi „alternative” la Netflix.

3. Desi livreaza ebitda pozitiv, anul acesta estimarile vorbesc de $2 miliarde minus pe cash flow, in special datorita costurilor pentru productiile in care investeste. Asa cum spuneam, industria filmului este si complicata si ermetica si cu regulile ei. Daca vrei sa distribui un film atunci trebuie sa finantezi cu x%, unde x de obicei este 20-30%, in momentul semnarii contractului. Adica nici nu s-a filmat vreo scena si trebuie sa scoti bani din buzunar. Apoi, pe masura ce filmarile avanseaza, mai scoti din buzunar alte sume pana cand, la terminare, platesti toata diferenta ramasa. Practic asta inseamna diferite sume de bani imobilizate pentru o perioada care variaza de la cateva luni pana la 2 ani.

4. Netflix pariaza pe expansiunea internationala. Si e corect, deschiderea de anul trecut catre 130 de tari in acelasi timp a fost o demonstratie de forta. Si implicit a adus abonati suplimentari. Pe de alta parte, sa operezi centralizat in 130 de tari nu e chiar asa de simplu. Si ma uit la .ro, unde am fost abonat cateva luni dar mi-am oprit abonamentul. Marketingul Netflix e zero virgula. Un mail de reamintire ca sunt asteptat pe platforma. Nici macar un mail in care sa-mi faca un sumar cu ce au adus nou, ce filme, ce seriale, nici macar un mail in care sa anunte ca au introdus subtritarile. Zero. Si as paria ca asa e pe marea majoritate a pietelor. Pentru ca marketingul costa, iar ei sunt inca la faza in care traiesc din viral marketing si expunerea free pe care o obtin pe retelele de socializare. Pe termen scurt functioneaza, pe termen mediu/lung, nu prea cred. Mai ales cand ai un competitor ca Amazon care face marketing by the book, bazat pe date. Fiind listati la bursa, forta financiara, capacitatea a lua imprumuturi, sunt date de succesul in a atrage noi si noi abonati pe care sa-i raporteze la fiecare 3 luni. Orice incetinire duce la scaderea stocului. Anul trecut au avut o crestere de 25% la abonati, asteptam rezultatele pe Q1 sa vedem daca ritmul a crescut sau scazut.

5. Modelul de achizitie drepturi al celor de la Netflix e diferit de cel cu care se obisnuise piata. Netflix cumpara toate drepturile si nu mai ofera alte bonusuri asa cum studiorile o fac. Filmul e un succes, se acorda un bonus din ce depaseste suma x, bonus care revine si actorilor si producatorilor. Tinand cont ca sumele platite sunt peste media piatei, Netflix nu mai ofera nimic. Ceea ce ii face pe unii producatori sa se gandeasca de doua ori inainte de a semna cu Netflix. O combinatie prin care drepturile pentru SUA sunt la un distribuitor, cele pentru international la altul, iar cele pentru streaming la Hulu sau Amazon, pare sa fie mai castigatoare decat una in care toate ouale sunt la Netflix.

Evaluati astazi la 62 miliarde USD, adica de peste 300 de ori castigurile pe 2016, peste Viacom sau Fox dar sub liderii Disney si TimeWarner, cei de la Netflix nu au alta optiune decat sa continue strategia investitiilor masive in content si „sa spere” ca numarul de abonati va creste. Pana acum nu au avut un competitor care sa le afecteze cresterea, iar studiourile i-au ignorat considerandu-i prea mici pentru jocul lor. Pana acum. Iar eu sper ca voi apuca ziua in care va exista macar un serviciu online pe model Spotify, la care sa platesc un abonament si sa am „aproape” toate filmele disponibile, pentru a le vedea cand am chef si unde am chef. Pentru ca pana la urma, sunt mult mai putine filme decat melodii, nu?

Sursa

Doua provocari

Cele doua provocari pentru advertisingul online din acest an, asa cum i le-am spus lui Cristian Manafu, pentru eBook-ul care a fost lansat ieri, inainte de Digital Marketing Forum (23-24 februarie, Mariott):

1. Validarea online advertisingului ca model de business. Da, creste digitalul, da, creste consumul, da, cresc bugetele, da, dar cresc la Google si la Facebook. Azi, asa cum arata datele din SUA, cei doi playeri au luat 99% din cresterea volumelor de publicitate pe S2 2016. Restul pietei, toti, toata lumea, s-a batut pe 1%. Infim. Insuficient pentru a sustine dezvoltarea, insuficient pentru a sustine operationalul. Vezi si Medium.com care zilele trecute a anuntat ca modelul de business bazat pe Online Advertising nu functioneaza. In .ro e si mai grav pentru ca goana dupa reach cu orice pret + cost cat mai mic se traduce in situatii in care siteurile arata ca un brad de Craciun, cu reclama pe 80% din suprafata si content pe ce a mai ramas. Pentru ca bugetele nu ajung nici pentru supravietuire.

2. Eficienta sistemului programmatic. Vandut ca the „next big thing” in online advertising, programmaticul a ramas la stadiul de speranta. Acum cateva luni vorbeam cu un player mare din Bulgaria care povestea ca dupa 2 ani de zile de DMP si targetarea „by the book” rezultatele sunt f slabe, atat din punct de vedere financiar, pentru siteuri, cat si din punct de vedere ROI, pentru clienti. El dadea vina pe furnizorul solutiei DMP. Eu cred ca „sistemul se cauta” ca sa-l parafrazez pe Cornel Dinu, iar publisherii locali nu vor ajunge niciodata la nivelul datelor pe care le au Google si Facebook. Iar a incerca sa concurezi cu ei pe campul lor de lupta si folosind aceleasi arme e sinucidere curata. Te/Ne vor strivi. Dar ce stiu eu.

Doua despre televiziunile de stiri

Circula de duminica, pe facebook, doua petitii impotriva unor televiziuni de stiri. Ambele gresite, dupa parerea mea.

1. Interzicerea lor. Nu conteaza cum, nu conteaza de catre cine, sa fie interzise. Se fac petitii catre CNA, se fac petitii catre operatorul de cablu sa fie scoase din grila, se fac petitii si se cer semnaturi.
Dragilor, interzicerea sub orice forma a unei entitati mass media, nu conteaza ca e televiziune, ziar, site, radio inseamna cenzura. Si inseamna incalcarea unui principiu fundamental al democratiei, libertatea cuvantului, libertatea de exprimare. Si mai inseamna un precedent extrem de periculos, deja incalcat stabilit la inchiderea OTV.

2. Boicotarea brandurilor care-si fac reclama pe aceste televiziuni de stiri. Se fac liste, se fac manifeste, se declara public ca nu vor mai fi cumparate produsele respective. Nu as vrea sa fiu in pielea oamenilor de pr care se ocupa de respectivele branduri. Problema e ca aceste initiative vin de la oameni cu scaunul la cap. Carora eu le pun urmatoarele intrebari:

a) Brandurile fac politica? Detergentul, bautura racoritoare, lantul de farmacii etc, au culoare politica? Voteaza? Se implica in viata politica?
b) Brandurile au voie sa se duca sau nu dupa audienta? Unul din posturile respective a fost al doilea cel mai vizionat post tv in seara de duminica. Dupa Protv. Al doilea! Ce fac brandurile care isi gasesc targetul in audienta acestor televiziuni? Inchid pravalia?
c) Exista macar un brand care a avut product placement in vreuna din emisiunile posturilor de stiri sau TOATE au cumparat spoturi in calupurile de publicitate?
d) S-au gandit ca poate brand managerii care folosesc posturile respective fac parte din „masa tacuta” care nu voteaza/nu participa la viata politica din .ro. Sau ca e posibil sa fie simpatizanti PSD?
e) De curiozitate, vreunul dintre cei care au initiat aceste demersuri s-a uitat macar 5 minute la emisiunile Fox News despre Obama?

Cam atat.

De unde ne informam

Raspunsuri care au trecut neobservate, lumea s-a concentrat pe rezultatele partidelor:

De unde v-aţi informat despre candidaţii la parlamentare?

Televiziune: Da – 87% Nu – 13%

Ziare: Da – 17% Nu – 83%

Prieteni/cunoştinţe: Da – 17% Nu – 83%

Reţele de socializare: Da – 15% Nu – 85%

Site-uri de ştiri: Da – 15% Nu – 85%

Familie: Da – 10% Nu – 90%

Radio: Da – 18% Nu – 82%

Partid: Da – 3% Nu – 97%

Pliante/broşuri/afişe: Da – 2% Nu – 98%

Altă sursă: Da – 4% Nu – 96%

sursa: sondaj IRES